“Vartelnita” se invartea fara oprire. De pe margine baietii ne impingeau, iar noi fetele chicoteam vesele. In satul nostrum “vartelnita” era un fel de joc social unde se intalneau baieti  si fete in Saptamana Mare a Sfintelor Pasti.

Auzisem ca era un joc cu dezlegare de la biserica pentru ca nu era muzica si nu se dansa.

Aici, in poienita verde de peste podul mare ne intalneam in fiecare an fete de gimnaziu si baieti de liceu. “Vartelnita” era facuta din lemn, baza era un butuc, retezat perpendicular, iar deasupra un alt lemn pus perpendicular, pus la jumatate si care avea un rulment pentru a se invarti.

Dupa ce ne saturam de invarteala, noi fetele ne duceam pe margine langa pomii infloriti si stateam de vorba. Intrasem in vorba cu un baiat inalt, subtirel si cu fata lunguiata. Ochii lui limpezi ca doua izvoare si vocea blanda ma faceau sac red ca el va fi sortitul.

Incepusem sa povestim, sa radem, ne aminteam multe lucuri din anul trecut cand vartelnita nu fusese bine instalata si se rasturnase cu doua fete. Apoi din ras, el ma priveste serios si ma intreaba :

–          Ai prieten?

–          Nu.

–          Cum asa! O fata asa frumoasa ?….

–           Mai am timp, poate la liceu, stiu ca aici in sat babele cred ca fetele trebuie maritate la varste fragede.

–          Nici un amic, asa, pentru discutii ?

–          Nici.

–          Ai vrea sa-ti fiu eu amic ?

–          S-ar putea.

–          Nu vrei ?

–          Poate…

–          Tu nu ai fete pe aici ?

–          Ba da, dar nu le plac.

–           Mai vedem.

Cu toate ca stateam la capete opuse de sat, stabileam un loc comun unde sa ne vedem. Cate o data discutiile erau simple prin raspunsuri “da, nu”, iar eu plecam nervoasa, gata sa pun capat la toata amicitia.

Iesirea la oras era ceva important. Faceam cumparaturile saptamanale si veneam nauca dupa ce treceam prin furnicarul de oameni. La ultima intalnire am primit un bilet in locul baiatului trims printr-un verisor de al meu. Scrisese ca neangrijit si cu ceva geseli gramaticale…:”As avea nevoie sami cumperi cateva abtibilde cu sportivi pentru saptamana viitoare. Daca ai sit u colectie as vrea sa facem schimb. ”

Deci asa e iubirea ? Un fel de intalnire simple unde sa faceau schimb de impresii, povestiri copilaresti despre nedreptatile unui parinte si mai ales sa detii ceva interesant : timbre sau abtibilde pentru ca intalnirea sa fie mai placuta….

de Ion Chersa