Prima iubire de Madalina Barbu

Era o zi de primăvară, când soarele mă-mbrăţişa
Lumina lui sfioasă, clară, cosiţele îmi împletea
Neliniştea din tinereţe, mă pregătea acum să zbor

O vie, caldă amintire, o simt şi azi ca un izvor.

În asfinţit, sub clar de lună, ce-o decupasem din poveşti
Din colorata-i strălucire, avea să-mi spună cine eşti
O clipă timpul s-a oprit, trudit de-atâta cale
În faţă mi te-a oglindit, erai a mea chemare.

Un înger tu mi-ai apărut, cu ochii verzi culeşi din soare
Cu amintirea din trecut, trăiesc o tainică visare
Speranţele din tinereţi, erau de-acum croite
Sclipirile ochilor verzi, făceau stele pălite.

Ne-am prins de-atunci de mână sub cercul de la lună
Aveam acelaşi vis noi doi, iar dragostea răsună
În cântec de poveste, din cer fiind culeasă
Erai  prima iubire, aveam să-ţi fiu mireasă.
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 2 votes)
Prima iubire de Madalina Barbu, 10.0 out of 10 based on 1 rating