Cu zâmbet mic,
Ca de pitic,
Cu ochii ageri de pisic

Ce-n verdele sticlos reflectă
O lume-a noastră, ah,  perfectă,
Tu te transformi într-un motan,
Te întinzi galeş pe divan,
M-aştepţi să vin ca o pisică,
Şopteşti râzând că încă-s mică,
Dai foc la fum
Şi ce parfum…
Înconjuraţi de ameţitoare plante divine,
Cuprinşi de acelaşi flux de energii alcaline,
Stăm îmbrăţişaţi carne în carne,
Tendoane agăţate-n tendoane,
Formăm o sferă de lumină completă,
Iar lumea din jur ne pare inertă.
Din mine în tine un singur suflet trece
Şi albul cearşafului de mult nu e rece.

de Rocks Mancas