Preoteasa

Încercase tot felul de bărbaţi, mai tineri mai bătrâni, mai lefteri mai bogaţi, da’ parcă tot ăştia cu bani erau mai buni. Şi cu un nume dacă s-ar fi putut.

Aurel era un băiat de treabă, se mutase din satul lui din vârful dealului doar ca să poată fi cu Manuela, prima şi unica lui iubire. Manuela? Da, Manuela Popa. Aurel? Da, Aurel. Aurel Preoteasa. Pentru că vacile şi boii nu mai erau de mult o pâine sigură pe masă, Aurel s-a dus la biserică şi a intrat în cor. Preotul, om cu suflet de înger, l-a văzut mai amărât şi mai pirpiriu şi l-a aciuiat pe lângă el. După ce dascălul din sat a murit, sărmanul, bătrân şi bolnav, preotul l-a luat pe Aurel drept dascăl şi l-a trimis şi la seminar.

Mai murea câte unu prin sat:

– Cine vine pentru slujbă?

– Popa şi….Preoteasa.

– Ce să cate preoteasa….

– Nu nevastă-sa mă, aşa îl cheamă pe dascăl….

Manuela Popa, aşa o chema pe cea care urma să îi devină soţie. Soarta o purtase prin diverse paturi, acum urma sa treacă prin patul unui popă. Taică-su nu mai suporta umilinţa vecinilor:

– Ai văzut-o mă aseară pe fică-ta? Ce se mai călărea cu unu princurtea şcolii, a vazut-o toată lumea!

Odată trimisă la ţară, loc al prejudecăţilor, suspiciunilor şi bârfei, Manuela crezu de cuviinţă că ar fi bine să-şi petreacă timpul cu un băiat cuminte, om la locul lui, cu intenţii serioase şi cu reputaţie bună. Aşa l-a cunoscut pe Aurel:

– Eu sunt virgină, să nu îmi ceri să mă culc cu tine, că n-am s-o fac.

Numai noaptea când stelele în drumul lor lent pe orbită se lăsau către munte, Manuela îşi strecura mâinile în chiloţii dantelaţi şi cu unghiile îşi zgâria uşor labiile şi părul tăiat scurt. Gândindu-se la Alin, văcarul bunicilor săi pe care îl urmărise când se pişa după o claie de fân.

Alin avea 17 ani, era încă un copil, dar cu o statură impresionantă, statură ce de altminteri zdruncinase creierii deja înfierbântaţi ai Manuelei.

Preoteasa însă, Aurel vasăzică, visa doar la pielea fină şi decolteul generos al fetei. Apoi se trezea din somn înfierbântat, rugându-l pe Dumnezeu să îl ajute să nu îşi atingă penisul, considerând că asta ar fi fost mare păcat.

După patru ani de chin, timp în care Manuela se culca mereu cu Alin şi Aurel se ruga pentru păcatele lui de labagiu, cei doi s-au casătorit. El era obligat, doar aşa putea primi o parohie, altminteri trebuia să se călugărească. Ea, şi ea obligată, altminteri o omora tată-su. Prima seară de dragoste a fost doar prima seară de circ. Popa în pat cu Preoteasa. Numai că Popa era ea şi Preoteasa era el. Femeia n-a avut nici un fel de plăcere, l-a lăsat să dea din cur, oricum n-a dat de prea multe ori. Apoi s-a grăbit spre baie:

– Ma duc să mă spăl că sunt plină de sânge!

Preoteasa nu s-a uitat nici măcar cu coada ochiului, crezând că până şi asta ar fi un păcat.

După alţi patru ani, Manuela a născut un copil. Cam robust spun unii, îl cheamă Alinuş.

de Iulian Ilie

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.6/10 (12 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 8 votes)
Preoteasa, 4.6 out of 10 based on 12 ratings
  • Iulian Ilie

    va rog sa ma scuzati, am vrut sa spun “in razele reflectate in mare ale lunii”. se mai intampla:))

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Iulian Ilie

    Textul nu este nici pe departe reflexia unui fapt real, ci o povestire fantastica. Se intampla cateodata ca primele iubiri sa fie nu neaparat si cele mai potrivite si cele mai durabile sau cele mai intelepte. Am decis sa scriu altfel, sa las la o parte florile, sarutul de pe malul marii in razele reflectate ale marii, idilele din gari, prima noapte de dragoste. Pentru mine toate astea au devenit clisee, iar literatura le-a luat si le-a desfacut pe toate partile posibile si imposibile. Daca asta este imaginea mea despre femeie, afla ca nu e asa, dar asta este imaginea mea despre iubire! E pacat nu? E pacat , dar cu regret iti spun ca experienta mi-a oferit “sansa” de a iubi si am fost rasplatit la un mod asemanator. Fireste ca inca mai cred in femeie, in iubire, in paradoxul intamplarilor minunate din inimile noastre, dar nu atat de mult incat sa dau curs in scris unor povestiri de gen. Multumesc.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • valentina

    esti sigur ca nu ai pus sentimente cand ai scris asta?
    eu simt ca nu ai scris asta pur si simplu la intamplare.simt ca ar fi ceea c simti in general despre o femeie.iar asta nu mi place.ca femeie vorbind.
    .dar nici nu incurajez o astfel de viata.
    imi cer scuze daca gresesc,dar asta e ceea c simt.(ai o imaginatie bogata) 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)