Prima iubire este ca un drog. Pur şi simplu nu poţi scăpa de ea. Este prima dată când ai simţit ceva pentru cineva şi atunci te invăluie o senzaţie de care nu poţi scăpa în niciun fel.
În cazul meu, prima iubire s-a manifestat altfel. A fost o iubire atipică. Prima mea iubire a fost muzica. Iubirea mea înca este muzica şi chiar aş putea spune că m-am căsătorit cu ea dacă asta inseamnă să iţi urmezi sufletul.
Prima dată s-a întâmplat pe la 5 ani. Nu ştiam atunci nimic din ce vreau. Nu ştiam ce îmi doresc să fiu sau cine ar dori ceilalţi să ajung. Eram în lumea mea. O lume în care pătrundeai cu greu şi pentru care găseai destul de anevoios un cifru.
Lumea mea magică era acolo, tot ce nu le spuneam celor din jur. Printre acestea se aflau si acele sunete magice care te imbătau cu voioşenia şi buna lor dispozitite.
Am încercat să îmi pun ordine în gânduri şi după ce am mai crescut mi-am adus aminte de începuturi. Am reuşit cu greu să mă destind, să mă exteriorizez, să le arat celor din jur cine sunt şi ce îmi place cu adevarat.
Mereu mi-am dorit să iau cursuri de pian. Iubeam acel instrument chiar dacă nu îl înţelegeam. Îmi părea că este o scară infinită ce te duce fix spre ţintă, spre împlinirea unui vis. Aşa era.
L-am descoperit gradat. Cand mă aşezam în faţa lui şi îmi atingeam mâinile gingaşe de clapele sale reci şi dure simţeam ceva aparte. Dupa ce începeam să cânt orice emoţie dispărea. Era lumea mea pe care nimeni nu mi-o putea fura. Îmi trăiam visul.
Timpul a trecut pe nesimţite, iar momentele de bucurie au trecut in zbor. Cu ele s-a dus şi copila din urma cu 10 ani. S-a maturizat, a invăţat multe şi mai ales a invăţat că dacă îţi doreşti ceva nimic nu îţi poate sta în cale. Orice om are nevoie de un vis, de o speranţă, iar eu mi-am împlinit aceste dorinţe ce ardeau mocnit în suflet.
Am dat drumul copilului timid. Am fost ajutată şi sunt mandră de ceea ce am facut. Chiar dacă a trecut ceva timp, iar viaţa m-a purtat în locuri în care nici macar nu visam, am experimentat cu totul alte domenii, prima iubire a ramas aceeaşi. Mă voi întoarce mereu cu drag la ea pentru că prima iubire nu se uită niciodată.

De Coman Mihaela