Nu de mult, pe la sfarsitul primaverii anului trecut  ma plimbam cu sora mea prin centrul Bucurestiului. Ea fiind fotograf  s-a gandit sa faca poze oamenilor de pe strada pentru a mai exersa. Pot spune ca am inconjurat capitala in 12 ore, cum ar spune si  Jules Verne Le tour du Bucharest  en douze jours heures. Sora mea, nu de sange, este tipul acela de fata care ar putea impresiona un om oarecare cu zambetul, care, ei bine nu este al unei printese de clestar, te indemna sa o privesti in continuu si sa o admiri fara sa-ti dai seama.  La apusul soarelui ne-am hotarat sa incheiem si sa ne indreptam spre casa asa ca ne-am indreptat spre trecerea de pietoni. Asteptand  la un semafor din centru sa se faca  verde e ca si cum ai astepta sa se depuna praful pe mobila. In scurt timp ne-am plictisit asa ca am inceput sa vorbim. Evident au mai trecut 30 de minute. Cred ca mai stateam inca pe atat daca Ioana nu vedea un baiat inalt cu parul lung si o chitara in spate. A fugit dupa el ca sa-i faca o poza, el a acceptat dupa care si-a continuat drumul. Era genul de tip caruia i-ai pune eticheta de „muzician” dar defapt nu era asa, muzicienii sunt saraci si au o chitara in casa pe care o folosesc atunci cand au nevoie de bani sau cand sunt melancolici, el era altfel. Arata bine, si avea un aer misterios dar totusi cald si atragator. Mi-a parut foarte rau pentru ca nu l-am intrebat cum il cheama sau mai rau ca nu m-a observat el pe mine. In dimineata urmatoare m-am trezit si m-am infipt pe laptop ca sa intru pe facebook. Dupa ce intru, in stanga la prieteni vad un tip care semana cu baiatul de ieri asa ca  intru pe profilul lui, ma uit la poze si il intreb daca  intamplator cineva i-a facut poza ieri la Piata Romana. Am vorbit cu el iar dupa i-am luat adresa de mess. Eram foarte entuziasmata si ma intrebam cum este posibil.  O buna perioada de timp nici nu ne bagam in seama, eu eram atrasa de alt baiat pe atunci, un dobitoc. Cand a auzit ce simteam pentru „muzician” incerca sa ma convinga ca el este mai bun. Dupa  cateva luni (pot spune doua) am facut „primul pas” si l-am bagat in seama. Si asa a inceput totul. Vorbeam incredibil de mult cu „muzicianul” in jur de 12 ore pe zi, dar nu tot timpul era asa. Erau si zile in care nu vorbeam deloc dar destul de rar. Intr-o zi de august 16 ne-am hotarat sa iesim pentru prima data. Am iesit cu prietenii, nu a fost o intalnire banal romantica intr-o cafenea sofisticata, a fost o zi de descoperire, amandoi am avut probabil aceleasi intentii: exista chimia? Imi accepta prietenii? Cum se poarta in societate? Cum se poarta cu mine? Etc. N-eam intalnit la Universitate, el a intarziat  cam 20 de minute. Cand ajunsesem acolo prietenii lui erau deja dar eu nu ii cunosteam asa ca nu i-am bagat in seama. Cand a ajuns si el am facut cunostinta cu ceilalti, niste oameni cu care ai vrea sa stai si la toaleta. Mi-am facut o impresie buna despre ei, cu unul din ei chiar ma inteleg foarte bine si vorbesc cu el si acum! Am mers in Oktober unde nu s-a intamplat nimic iesit din comun. Am vorbit iar, eu  si sora mea  am baut 2 shot-uri de absinth, restul o bere. Dupa doua ore am plecat din Oktober si ne-am dus in Izvor (unde m-a luat in brate prima data). Inima imi batea foarte tare, cred ca am avut palpitatii. Dupa cateva ore bune de stat in Izvor, mers pe bicicleta  si cantat la chitara am plecat spre casa. Tin minte ca era ora 20: 30 si ceva (tocmai ce vorbisem cu mama la telefon). Cei 3 amici ai lui au luat metroul iar restul( noi doi, Ioana si doua din prietenele lui ) am ramas, ne indreptam spre statia de autobuz. Pe drum niciunul din noi nu a scos nici un cuvant pana ce dadusem coltul iar prietenele lui au fugit dupa autobuz. L-am intrebat daca putem sa il luam si noi( eu si Ioana) ca sa ajungem inapoi la Universitate,  iar el a zis ca da, asa ca ne-am dus si l-am rugat pe sofer sa ne deschida usa. Din fericire nu a deschis nimic si a plecat. M-am dus la Andrei( era timpul sa ii zic numele) si i-am zis in spirit de gluma „ Te-ai pricopsit cu noi!”. El a ras dupa mi-a zis ca imi arata cum sa ajung in alta statie de autobuz si cu ocazia asta imi arata si unde locuieste. Pe drum am vorbit cu el despre profesori, familie, Brasov, muzica, dans si baruri. La un momentdat am trecut pe langa o biserica, amandoi ne inchinam, Ioana nu crede in Dumnezeu, si dintr-o data un caine a inceput sa latre din curtea bisericii. M-am speriat pe moment si am tipat, cred ca l-am speriat un pic dar ce pot spune? Sunt fata, ma sperii repede si era intuneric afara. M-a luat iar in brate iar eu ma simteam ca in eden.Mult spus eden, dar ma simteam bine. Dupa ce am mers, mi-a arata unde este casa lui si am trecut de biserica in sfarsit am ajuns in statie unde vorbeam despre cum a cazut el de pe o masa cand era in Brasov si dansa. La un momentdat a vrut sa imi arate o inaltime iar el nu s-a aplecat, a ridicat piciorul iar eu m-am uitat la el si mi-am dat ochii peste cap razand si zicand ”Berbecii..” (Este zodia berbec- am auzit ca sunt lenesi) iar el mi-a raspuns repede in gluma” Este din cauza inaltimii” (Are 1,89). Dupa m-am ridicat pe varfuri si i-am zis „Nu esti atat de inalt” (am 1,77) iar el a venit incet spre mine privindu-ma in ochi , luandu-ma in brate si ridicandu-ma pe sus ca in filme. Dupa ce m-a pus jos s-a lasat la inaltimea mea si m-a sarutat. Dupa un sfert de ora am plecat pentru ca nu venea autobuzul. Am asteptat o saptamana iar el nu m-a bagat in seama, m-am gandit sa ii zic eu ceva si i-am zis. L-am intrebat „ Ce a insemnat sarutul ala pentru tine?” iar el mi-a zis „ Well… tu ce crezi? Am facut o greseala”. De atunci am incercat sa rup orice legatura cu el dar nu am putut. Asa ca am incercat sa il fac sa simta ceva mai intens pentru mine dar nu prea am reusit. Erau momente in care ziceam ca e al meu dar si cand ziceam ca s-a terminat totul si ca nu v-a mai continua niciodata. Si azi il mai iubesc pe „muzician” dar el nu are nici acum sentimente pentru mine. Singurul lucru pe care pot sa il fac este sa trec mai departe.. dar nu o sa ma fortez sa il uit, pentru ca nu m-am fortat sa-l iubesc.