Sub geana serii calde o mână se-ntrezare

În ritmul ce o cheamă împreunas-ar palme

Suflat cu flăcări cerul ascultă rugi sfârșite

Pe când amurgul leneș doinește iar cu jale

 

Se topesc și aripi în liniștea nocturnă

Până și marea mișcă valurile-agale

Ecoul surd al nopții freamătă de dor

Pe când amurgul leneș doinește iar cu jale.

 

În valsul umbrei șterse au să răsară aștrii

Pătrund cu gândul zarea și totul mi se pare

La fel ca-ntodeauna; același timp pe brațe mă are și mă poartă

Pe când amurgul leneș doinește iar cu jale.

 

de Aidivo Moi