Iubirea

Iubirea: un amestec omogen de forte opuse si de sens contrar, egale în modul ce tind sa se atraga. Formeaza prin unuinea lor misterioasa un întreg echilibrat. Yin si Yang, binele si raul, forta distructiva a valurilor si stoicismul stâncilor nestavilite. Ciocnirea lor este o explozie dinamica. Energie, zgomot, particule zburând in directii haotice. Valurile lovesc, se retrag, ataca din nou cu aceeasi ambitie apoi se retrag iar în linistea refluxului. Stâncile insa suporta si iarta apei aceste iesiri agresive si nici valurile nu poarta pica. Ele stiu ca au fost predestinate de o entitate necunoscuta. Divinitatea, destinul, cine stie? Ceva! Acel ceva le-a inlantuit drumurile pe vecie, soarta uneia fiind interconectata cu a celeilalte. Existenta lor este lipsita de însemnatate, luate separat.
Ma simt mai mult decat îndreptatit sa vorbesc despre prima iubire deoarece o traiesc chiar acum, în timp ce astern aceste gânduri. Prima iubire este un lucru ciudat. Un sentiment, pe de o parte, si o stare de spirit pe de alta parte. Lucrurile iau, însa, o întorsatura dramatica atunci cand ea devine o conditie a existentei. Sau cel putin asa începem sa o percepem. Uneori ma întreb daca dragostea dintre mine si ea este chiar atat de puternica sau este un efect înselator al varstei fragede, al nesigurantei, al obisnuintei? Te intrebi: este ea “cea mai” sau pur si simplu îmi este teama ca nu îmi pot permite ceva mai bun? Pe de alta parte, nu exista perfectie. Si oricum, cum ti-ai putea recunoaste jumatatea când nici macar nu cunosti jumatate din tine? Aceasta nesiguranta ne termina, având în vedere ca orice îndragostit începator are inocenta intacta si viseaza cu ochii deschisi si mintea inchisa la declaratii pline de fast si juraminte eterne scrise in granit. Defapt totul se rezuma la replici impulsive in sms-uri si colturi de caiet dictando.
În retrospectiva, pot asemui aceasta prima relatie amoroasa adevarata cu un telefon de ultima generatie care, prin voia sortii, a ajuns sa fie mânuit de un cuplu salbatic de cimpanzei primitivi. Încercati sa ghiciti pe cine reprezinta aceste biete primate nestiutoare? Întocmai! Pe acei tineri inocenti si necizelati ce au primit în dar aceasta forta a naturii ce
este iubirea si…pur si simplu nu au avut un manual de instructiuni datorita caruia sa o poata pastra. Oare cate relatii simple si pure nu au fost curmate din simplul motiv ca cel putin unul dintre amorezi nu a stiut cum sa se comporte adecvat?
Ca orice poveste de dragoste veritabila, prima iubire poate deveni subtil obsesie si dependenta. Neputinta de a trece mai departe se poate traduce prin sevraj. Este un civiu. Persoana iubita devine un drog de mare risc, odata intrat in organism, alergându-ti prin sange. Adictia se instaleaza treptat. Si cu fiecare doza corpul devine tot mai imun la efectele euforice ale narcoticului, dar a devenit un lucru atat de obisnuit pentru rutina functiilor sale incât este o necesitate. Si parca ti-ar face rau si totusi, ce alt motiv mai bun sa traiesti, atunci când drogul tau este vârful piramidei nevoilor tale?
Dar eu cred in iubirea aceasta! Cred in soaptele ei, in gustul dulce al buzelor ei, in fermitatea strangerii de mana, in energia batailor inimii ei si mai ales cred in simturile mele
atunci când gust lacrimi amare de regret si lacrimi mieroase de bucurie. Cred in acel baiat care a zambit pentru prima oara sincer si în acea fata care a plâns pentru întâia oara de bucurie dintr-un banal sarut sub luna plina.
Dupa cum am mai spus, eu traiesc prima iubire în acest moment, desi, uneori am impresia ca, defapt ea traieste prin mine. Alaturi de iubita mea am trait tot ce puteam spera sa traiesc. Am trecut prin clipe si cuvinte ce-au fost fulgi de zapada în arsita zilelor lungi de vara sau lacrimi reci usturatoare ce-au cazut precum turturii pe obraji de copii, in seri târzii
de iarna. Ne-am imbatat cu parfumul primaverii si, acum, la fiecare adiere, înca îi mai simt aroma si stiu ca zilele însorite nu sunt înca departe. Am alergat prin frunzele ruginii autumnale doar ca sa putem prinde împreuna câteva farâme de frunze aurite. Am crescut împreuna, am învatat ce înseamna sa iubesti si sa fi iubit, cum sa râdem, cum sa plângem. Pentru mine, prima iubire a însemnat primul pas facut catre fericire.

De Alin Preda