Drumețul cu aripi
crescute din zestre
porni
spre castelul iubitei
născute din ape
la marginea lunii
văzute din ceață
pe-o frunză virgină
și totuși mai dulce
ca sângele mării
vărsat peste umbre
când ea, nemișcată
dansa cu privirea
de jur împrejurul luminii
dorind
să-i fie adusă în palmă

De Alexandru Nemtanu