Acolo sus,
mai departe de stele,
în cer
Aceste lucruri par fără nume,
schimbate,
Cu ce să le ajut când toate cer
Puţină dragoste
şi multă libertate ?
De ce poate să doară zăpada grea,
murdară
Când, undeva,
un ghiocel a înflorit
Şi-n colţul lui de lume este primăvară
Şi primăveri la rând l-am tot iubit ?

Să nu mă spuneţi pământului
că iubesc aceste flori
Şi fiecare blândă rădăcină
Aş inflori şi eu de mii de ori
Dac-aş putea să fiu o floare
în grădină.
Şi, mai târziu, să mă culegi si,
de durere,
Să plâng in palma ta cu lacrimă de rouă,
Ţi-aş mulţumi că am din nou putere
S-aduc in suflete o primăvară nouă.

De Iuliana Elena Păun