Prima dragoste

A fost cândva, a fost odată
A fost o vară frumoasă, ca niciodată
A fost o fată atata de frumoasă
Cum e luna intre stele, o mireasă.

A fost o vară minunată
Fierbinte, caldă si bogată
Au fost indrăgostiţi un băiat si o fată
Ce işi purtau o dragoste curată.

Băiatul avea un zâmbet sincer
Chipul blând de înger
O voce caldă şi calmă în acelaşi timp
Închid ochii acum, îl văd, mă mint…

Eram fericită căci îl vedeam zilnic
Amândoi trăiam acele câteva ore într-un univers magic
Aceeaşi stradă, aceeaşi bancă, aceleaşi stele şi acelaşi cer
Acum însă, pe un alt drum merg.

Nu mă gândeam atunci că n-am să-l mai vad vreodată
Că se va întâmpla să cunoască el o altă fată
Că vor trece ani şi că-mi va rămâne doar amintirea
Pe care-o am în gând şi-acum de-a pururea.

Acum amintirile se risipesc încet-încet în vânt
Ca şi cenuşa morţii, fără niciun gând
Merg mai departe trăiesc fiecare clipă
Fiecare om, dupa ce cade, se ridică.

Acum nu mă mai munceşte niciun gând
Privesc în gol atunci când vreau să cânt…
Dar mereu îmi găsesc altceva de făcut
Mă ocup, mai bine, de vreun gând uituc.

Văd luna dar e in ceaţă iar stelele nu mai licălesc ca înainte
Văd apusul soarelui dar nu mai e roşu, e cuminte…
Se lasă frigul încet-încet şi frunzele galbene se clatină
Cu natura se întâmplă acelaşi ciclu, aceeaşi datină.

Mă rog să retrăiesc ce-a fost frumos cândva
Şi totul e altfel, nimic nu mai e cum era…
Visul s-a terminat, frumoasa vară s-a urnit
Gata… gândurile mi-au amorţit.

De Blaj Iasmina