Timp

Sunt mărturia unui apus de veghe.
În taină mi l-am rupt din suflet
și zace acum pe podeaua măturată de nori.
S-a scuturat și roua de pe frunză
și-și ia limanul gândurile nedospite
de pe funinginea din zori.

Sunt ceata de copii zburdalnici
în mâna unui păpușar…
Se-ascunde, perfidul.
Mă zbat,
m-alung,
vreau să mă-ntorc.
Dar unde e capătul și unde noroc?
Prin ce parte intrat-am în labirintul său cel gol,
când faldul se pogoară peste mine
și nu-mi rămâne decât freamăt dintr-un vechi decor?

De Iza Diaconescu

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.7/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: -3 (from 3 votes)
Timp , 3.7 out of 10 based on 3 ratings
  • Ady

    Nu are substanta ,este prea expresiv prea mult balast si o idee poetica ambigua

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)