Nuntirea primăverii

E primenirea ierbii şi-a doinelor de munte,
Cu mare veselie, în toi de primăvară;
Se dezmorţeşte glia cu soarele pe frunte
Iar ghioceii neaoşi răzbat domol pe-afară.

În cântece de goarnă, cu fală se adună,
Pitici, crăiese, babe şi feţii cei frumoşi,
Se-ncinge aprig hora, serafic de nebună,
Inmărmurind privirea în ochii mei sfioşi.

Şi frunza cântă-n codri de paltini şi stejar
Şi cucu-şi drege glasul cu-atâta semeţie,
Un greier sprintenel, pe-o foaie de arţar,
Pe strune-şi duce versul cu dor şi frenezie.

În balta-mbelşugată de trestie şi stuf,
Întreaga broscărime s-a trezit la viaţă,
Din zori, o cuvântare, plină de năduf,
Mi-o-nşiră grandios ca perlele pe aţă.

Parfumuri risipeşte magnolia în floare,
Sub cerul străveziu, bun şi milostiv,
Şi-ndeamnă graţios albina muncitoare,
Să-şi rostuiască-n tihnă mierea pe stativ.

În oglindiri de-azur şoptesc acum şi merii,
O gâză se desfată pe-un fir de stânjenel,
Şi toate laolaltă, nuntirea primăverii,
Vestesc în armonie şi-n graiuri fel de fel.

De Sărăţeanu Cristina Liliana

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 4.0/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: -2 (from 8 votes)
Nuntirea primăverii, 4.0 out of 10 based on 6 ratings