Bucuria de Ana F.

Aş putea descrie bucuria folosind numeroase contexte,figuri de stil,jocuri de cuvinte…dar până la urmă,cine nu s-a simţit măcar o dată în viaţă bucuros?

E doar un cuvânt,îl găseşti la B în dicţionar şi probabil semnificaţia de acolo diferă mult de a ta.

Când te trezeşti dimineaţa gândindu-te ce vis ai avut,de ce a trebuit să visezi tocmai persoana respectivă şi de ce în acel fundal, abătut , marcat într-un fel de acea halucinaţie somnolentă, trebuind să te ridici în picioare şi să îţi începi ziua…

Când ţi se pare că timpul trece atât de greu la ceas,dar foarte rapid ţinând cont de numeroasele suflări în lumânările de pe tort, iar tu încerci totuşi să duci până la capăt toate sarcinile,tot ce ai de făcut în timpul săptămânii…să încerci să rămâi calm şi să treci peste situaţiile sau conflictele dificile.

În timp ce te chinui să păstrezi relaţiile cu ceilalţi,deşi ai conştientizat până acum că singurătatea ta rămâne neschimbată.

Când probabil deşi ai dormit,te simţi tot obosit şi fiind luna martie,astenia de primăvară te-a făcut atât de nostalgic şi lipsit de chef, de entuziasm,încât şi cel mai mic insucces de pe durată unei zile ajunge totuşi să te supere.

Ţi se pare o glumă să te deschizi cuiva,chiar şi printr-o simplă remarcă “Ce perioadă proastă.”

“Mă simt ciudat.”

Toata lumea e cu tine şi totuşi toată lumea e doar cu ea însăşi.Te gândeşti dacă mai are ceva vreun rost şi pare atât de haios faptul că ai ajuns să îţi spui astfel de cuvinte care nu te reprezintă deloc.

Bucuria e tocmai opusul a ceea ce am descris mai sus.Nimic mai mult,nimic mai puţin.Şi totuşi,îţi trebuie un suflet tare ca să te simţi mereu bucuros.

Ce faci când eşti bucuros?Hm…Ce nu faci când eşti bucuros?

Mi-e milă de toţi cei care se lasă cuprinşi de această astenie.Inclusiv de mine.

Ca să fii mereu bucuros trebuie să faci ceea ce-ţi place,cu cine îţi place.Ca să faci ceea ce-ţi place trebuie să ai timp.Ca să ai timp…trebuie să răspunzi de eşecuri.Şi parcă lista nu se mai termină.

Un moment de bucurie de slabă intensitate,într-un cadru primăvăratec,poate fi observarea unui fluture delicat aşezat pe o floare la rândul ei delicată.

Opusul?Ataşarea faţă de cineva,dorinţa de a te implica în ceva pentru cineva,cu frică.

Când eşti bucuros de un început,nu eşti speriat.

În viziunea mea,probabil şi a altora, bucuria nu este ceva găsit la super ofertă,ceva ce poate fi mereu acolo, gata s-o iei.

Bucuria apare mai rar,dar apare sincer,uneori şi cu lacrimi.

Poate să apară şi în cele mai ciudate contexte şi partea cea mai bună e că nu ţi-o cere nimeni.Apare pentru că apare,nu pentru că ar fi cheia problemelor sau ingredientul lipsă.

Şi mai ales,nu e ceva cu care poţi să te lauzi; e ceva ce poţi să apreciezi cu adevărat.

Nu e un premiu,o aventură sau un drum până la cumpărături.E ceva pur.Ar putea fi considerată la fel de necesară pentru noi ca aerul.

Bucuria e atunci când îţi simţi sufletul luminând de extaz şi îţi dai seama cum poţi să emani aceeaşi energie şi pentru cei din jur.

E acea stare,acea conduită în care totul îţi este familiar,dar nu plictisitor.Ţi se pare inutil să stai să meditezi asupra ei,nici măcar nu te gandeşti la asta,pur şi simplu o trăieşti.

Şi din bucurie se nasc cele mai frumoase amintiri,care la rândul lor îţi vor aduce zâmbetul pe buze şi după câţiva ani nucleul lor va apărea iar.

Pare incredibil cum o scânteie poate avea aşa o mare profunzime şi totuşi e mai bine când nu stăm să o trăim cu adevărat,când lăsăm o rezervă şi pentru mai târziu…atunci când vom avea cu adevărat nevoie de ea.

Fără stres,fără anxietăţi.Bucuria se naşte probabil din dor. Eu una mă bucur când revad  o cunoştinţă foarte veche sau  una a cărei lipsă o resimt foarte profund.

Câteodată vrei să rămână cu tine atât de mult,încât începi să devii naiv.

Aş vrea să am o soluţie,ceva ce pot să împărtăşesc tuturor,un drum scurt care te duce direct acolo,în acel paradis de moment.

Din păcate nu am…dar încă mai caut.Aşa ar trebui să facem toţi.

Pare haios,dar o putem găsi şi în cele mai mărunte lucruri,chiar şi în cele enervante.

Te-a prins o ploaie torenţiala în drum spre casă şi eşti ud din cap până în picioare?Râzi.

Ai nevoie neapărat să vorbeşti cu cineva şi respectivul nu-ţi răspunde pe moment la telefon?Râzi din nou.

Vrei să fii bucuros?Lasă-te purtat de viaţă.

 

Ana F.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 3.3/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: -2 (from 4 votes)
Bucuria de Ana F., 3.3 out of 10 based on 3 ratings
  • Ana F.

    Din cate vad eu,am descris bucuria si opusul ei.Pentru ca ati luat in discutie acest pasaj,am sa va explic ce am incercat sa subliniez printre randuri,faptul ca ploaia reprezinta deja pentru populatia noastra un impediment:traim intr-o societate superficiala in care lucrurile superficiale(ex:coafura si machiajul) au devenit indispensabile.Multi nu mai stiu sa se bucure de acest fenomen natural aparent banal,dar in esenta pur.
    Cat despre situatiile grave,normal ca nu poti sa fii bucuros si situatia descrisa de gabriela poate intra in descrierea opusului bucuriei.
    Poate daca nu am mai vedea lucrurile atat de subiectiv,am realiza ca suntem niste bieti oameni trecatori si din cate-mi aduc foarte bine aminte,vorba aia,”Tot raul spre bine”,nu?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.0/10 (1 vote cast)
  • Meryem

    De acord cu gabriela. Bucuria exista sau nu, ea este spontana, sau cel putin asa trebuie sa fie. O traiesti cand o simti, deci nu-i loc de analiza si, mai ales, nu din punct de vedere medical. Vorbim aici despre o abordare din punct de vedere literar-artistic a bucuriei, nu a asteniei de oricare ar fi ea. Poti sa fii bucuros si in toiul unui stres, iti vine o idee salvatoare si te bucuri in sinea ta, caci stresul ti-a pus in alerta creierul si a inceput sa scanteie. 🙂 Parerea mea.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Ma intreb daca bunicii nostri sufereau de astenie?! Sau daca, concentrat intens in studiul pentru un examen pe care-l ai de dat si pe care – examen – il si ei, esti interesat de ploaia sau vantul de-afara..Bun, poate te afecteaza, dar in ce masura ? Astenia este “privilegiul” timpurilor noastre si – pentru unii dintre noi, al varstei.
    Adopti o energie pozitiva.. esti bucuros si auzi ca un prieten drag este grav bolnav…Ce mai ramane din bucurie ? Acceptarea unui fapt si aceasta nu-i chiar o bucurie..

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Ana F.

    Gabriela,astenia de primavara si de toamna pot fi explicate si in termeni medicali. Schimbandu-se temperatura,au loc niste modificari la nivelul tiroidei,anumite substante sunt produse si la nivelul sistemului nervos si ca rezultat avem acele stari de nostalgie si de depresie.
    Ceea ce ai descris tu in ultimele randuri ar duce catre conflict de identitate.Odata ce realizezi ca vrei sa adopti o energie pozitiva,esti liber/a sa o faci. Daca vrei,poti fi bucuros,la fel de bine cum poti sa fii si trist.Conteaza doar pe ce drum o iei

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.5/10 (2 votes cast)
    • Flo

      Totusi cred ca gabriela are dreptate intr-un fel…

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
  • gabriela

    Astenia de primavara, de toamna – cred ca sunt inventii pentru a explica niste stari de ne-bucurie ! Bucuria este, intr-adevar, o stare de gratie pe care o ai pur si simplu; in general stii ce te face bucuros, dar “de ce ?” este o analiza pe care o omiti in plenitudinea trairii…Poate pentru ca ea, bucuria, se refuza logicului, analizei! Nu poti sa-ti propui “Astazi am sa fiu bucuros !” pentru ca, constiinta faptului ca ti-ai propus aceasta descalifica trairea in sine.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
  • Flo

    Imi place modul tau de a gandii.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)