fericire...
cu
mâinile mele te-am strivit
cu
ele te-am alungat

din
ceas
în
timp

prin
lume
colinzi
hoinară
nimeni
fără
să te cunoască
şi
totuşi...
murim
să te-avem
făra
ca tu să străpungi
o
privire
fugară
te
cerem în noi
fericire
curtată
te
laşi greu cucerită

umbra
din urmă-ne
pe
care niciodată
nu
putem călca!