– Inchide ochii! Vizualizează prin intermediul sufletului! Simte cu inima! Cuprinde cu imaginația! Crede cu tărie! Acum, fă prin astea, ca idealul să se concretizeze! Deschide ochii și bucură-te!
Însă pentru Ever, o fată de 17 ani cu puteri paranormale, nu era atât de simplu să se concentreze asupra a ceea ce avea de făcut, cu toate energiile oamenilor din acea încăpere, punându-i stăpânire pe propriile trăiri. Ever aude gândurile celor din jurul său, le cunoaște sentimentele, și vizualizează întreaga viață a unei persoane, numai printr-o simplă atingere a acestora. Își dorea, măcar în anumite momente, să poată opri toate acestea. Deși Ever își dorea cândva să știe ce gandesc ceilalți, acum consideră că bucuria nu vine o dată cu cunoașterea amănunțită. Nici faptul că poate avea cele mai bune note la școala nu o mai satisface la fel ca la început. Prin atingerea cărților, sau a întrebărilor de la teste, conținutul și răspunsurile, îi sunt dezvăluite în profunzime. Uneori simte nevoia să evadeze din realitate – aceasta este realitatea ei, deoarece nu oricine este capabil să dețină acest har – dorindu-și să nu știe totul înainte să se întâmple, să se bucure de descoperirea treptată, de adevărata cunoaștere, nu dezvăluire.
– Dacă nu ești atentă, nu vei reuși. Putem sta aici, încercând să înveți cum să te controlezi și cum să creezi materie, însă eu nu cred că vom ajunge la un rezultat de care să fim amândoi mulțumiți. Poate nu sunt eu un profesor atât de bun. Ai avansat cu pregătirea, însă…
– Însă nu e suficient. Știu. Și ești un profesor minunat Damen. Datorită ție am avansat. Numai că… vezi tu…
– Ignoră tot ce se petrece în jurul tău.
– Dacă ignor asta, ar trebui să ignor apoi ce se petrece în sufletul meu.
– Până acum asta ți-ai dorit. Să ai propriile sentimente, să nu fie învăluite de ceea ce îți distrage mereu atenția.
– Da… dar aceste sentimente sunt prea puternice pentru mine. Să te iubesc pe tine…
– Cred că e mai bine să mă retrag. Măcar pentru o perioadă.
– Nu, Damen. Nu face asta.
– E cel mai bine așa. Te vei concentra la ceea ce trebuie. Vei învăța să aduci în viața ta ce îți este necesar.
– Dar tu îmi ești necesar.
Damen pleacă. Evită un ultim sărut, o ultimă privire. Știe că astea ar durea-o mai tare pe Ever. Ar putea să îi șteargă toate amintirile pentru că el stăpânește foarte bine tehnica aceasta, si nu numai.
După plecarea lui, din dorința de a-l readuce înapoi, Ever reușește să își materializeze gândurile, conform teoriei studiate și demonstrate de Damen, astfel crezând că el se va întoarce. Credea că nu va putea merge mai departe fără el, după cât timp au petrecut nedespărțiți. Însă viața îți pune în cale obstacole, pentru a te ambiționa, ca atunci când ajungi să îți vezi succesul pe care l-ai realizat, să fii mai fericită. Lupta câștigată cu trudă, aduce bucurie din suflet.
Trece o perioadă destul de lungă, iar Damen nu apare. Nu mai știe nimic de el, dar e fericită. Fericită pentru că acesta a avut dreptate ca întotdeauna, iar în lipsa lui, a învățat foarte multe, pentru a-l face și pe el fericit, și pentru a-l aduce înapoi.
Lipsa lui a fost o lecție pentru Ever.
Într-o zi, se hotărăște să lase în urmă nefericirea pricinuită de dispariția persoanei importante din viața ei, și vizualizează un loc plin de verdeță, unde iubirea face ca totul să fie posibil. De fapt și teoria prin care se afirmă că gândurile se pot materializa, se bazează pe iubire, și presupune o dorință intensă, astfel ca aceasta să devină realitate.
Când se trezește înn acel loc și deschide ochii, în fața ei stă Damen. Nu și-l imaginase pe acesta, ci doar ceva care să îi aducă liniște și pace sufletească. Însă subconștientul ei a făcut ca acesta să apară, deoarece cea mai mare fericire îi putea fi pricinuită de acesta, oriunde s-ar afla, nu de un loc anume, plin de verdeață, în care păsările cântă și florile emană iubire.
Ochii ei în momentul în care îl vede…definiția bucuriei!
– Ți-am zis eu că vei învăța să aduci în viața ta ce îți este necesar…Și ce alte beneficii a adus lipsa mea?
– Mi-ai lipsit…dar…
– Dar?
– Am realizat că bucuria vine din multe lucruri, nu doar din a avea ceea ce dorești. Și uneori, asta ajută. Să nu ai întotdeauna împlinite idealurile în orice moment… înveți să vezi ceea ce contează și ceea ce este prezent…înveți să speri că mai există o șansă de a primi, de a reveni în fața unei împliniri… Și foarte important este faptul că înveți să trăiești și cu pierderile pe care le-ai suferit, dar și totodată, să faci tot ce poți pentru a păstra ceva din ce ai avut. Iar atunci când ceea ce ai vrea să păstrezi mereu se scurge printre degetele tale ca apa, începi să strangi pumnul să mai păstrezi o picătură.
– Să mai plec?
– Dacă vei pleca, mă voi strădui să te aduc înapoi.