Cât timp ne vom simţi bine,foarte bine,atingând extazul acela puternic,aproape imposibil de controlat, vom avea parte de el,de Eros.

Îmi place cum începe totul…Un act atat de profund şi de fierbinte,ca o trecere rapidă printr-un tunel infinit al timpului.

Vreau să mă auzi gemând şi să rămân neuitată,vreau să rămân pură şi senzuală în acelaşi timp.

Vreau să am parte de acele imagini ca de un film pe care nu mi-l pot scoate din minte: să rămână timpul pe loc.

Simti acea presiune,acel moment în care respiri foarte greu?Mă simţi cu adevărat?Te iubesc prin gesturi,prin mişcări si săruturi dinamice,alteori lente,suave.

Îmi place cum mă domini şi mă fascinează mimica ta,energia pe care o capeţi şi nevoia ta teribilă de a mă simti…

Dar de ce să mă folosesc de cuvinte,când şi acum simt acea tragere către Eros?

Prin el ne-am format un şirag de amintiri care ne leagă oriunde am fi.O piramidă fără vârf,o spirală continuă de simturi adânc intipărite pe pielea noastră.

Si oare toate aceste porniri sunt comandate de el?Nu. El e o parte din noi şi îl lăsăm liber atunci cand avem ocazia de a ne lăsa şi pe noi liberi…fără limite.

Acum ştii şi tu la ce mi-am rezervat acest timp:pentru a putea întelege la rândul meu cum putem fi atat de potriviţi în acele momente conduse de impuls.

Din ce se naşte totul?Din iubire?Din teribilism?

“Din noi…”.Si totuşi putem ntâlni Erosul şi între doi străini.Oare se reduce totul doar la plăcere fizică?Probabil că da, însă mintea noastră poate fi atat de complexă încât pictăm acest act în ceva mai fascinant decât este…Nu cred aşa ceva.

Si atunci,dacă Eros este unul singur,de ce ideea actului diferă de la om la om?Oare aceasta energie se răsfrânge asupra personalităţii noastre?

În acele momente ne scoatem la iveală pasiunea aşa cum ne permite această scoică,acest baraj dirijat de propriul nostru suflet.Un baraj sculptat atat de frumos şi totusi atat de fragil şi vulnerabil în fata Erosului.

Asadar, experienta constă în ciocnirea pietrelor din acest baraj,dar şi în viziunea noastra asupra unei ciocniri perfecte.

Sunt uimită de cât de fină şi pătrunzătoare poate să fie această ciocnire.

Iubitule…hai să ne dărâmăm unul pe altul ca mai apoi să revenim la loc în ceea ce am fost.

Înăuntrul meu este şi înăuntrul tău,plăcerea mea este şi plăcerea ta,ritmul meu este şi ritmul tău şi sărutul nostru reprezintă plinul din toate acestea.

Îmbrăţişări puternice,mângâieri,zgârieturi blânde,frământari de piele: Te;

Presiuni plăcute,căldură adanca,suflări grele şi strângeri de mână: Iubesc.

Nu aş putea face niciodată din Eros ceva superficial sau ceva murdar,iar acei norişori vineţi de pe gâtul meu şi al tău fac parte din visul nostru.

Când ne lăsăm purtaţi de Eros,ne vindecăm: are loc o metamorfoză pe care nu o pot explica însă existenţa ei este indubitabilă.

Mă simt împinsă într-un val de emoţii infinite.Parcă aş vedea pete de lumină şi de întuneric apărute haotic în cameră; ca-n interiorul unei încăperi în care copiii se joacă cu întrerupătorul de la lumină.Nu ştiu de ce,dar acum chipul tău,probabil şi al meu,pare mai luminos. Ochii îţi sunt roşii şi zâmbetul atât de sincer…

Aud acele două cuvinte ştiind că vin din străfundul inimii tale…si al Erosului.

 de Ana M