
Dansul scorpionilor
După o zi, o mie mai trecură.
Se încreţeşte şi deşertul de căldură,
Iar ochii crănţănesc pe-orbecăite
Nisipul învălătucit de sete şi ispite.
Aici mă găsesc. Găseşte-mă şi tu!
Sosi şi-ntâia noapte… lună plină;
Narmer îşi întâmpină noua regină
Cu rafinatul infinit dans nupţial,
Urmat de un sărut cheliceral.
Mă îmbrăţişez, dar mă îmbrăţişează şi tu.
Cu pedipalii o-ncleştează pân’ la os,
Ea îşi apleacă capul graţios,
Cu ochii strâns închişi, ca să oprească
Pierderea soliei dumnezeiască.
Am închis ochii. Îi închide şi tu!
De Paula Lavric