Îmi plac lucrurile drepte
Vreau să fim două laturi într-un pătrat
Să am siguranţa că posed un refugiu stabil
Un colţ numai al meu
În care sporadic să mă ascund de tine
Pentru că detest disputele
Şi cercul mi-e cel mai mare duşman.

Uneori simt nevoia de a mă pune singură la colţ
De a-mi stabili chinul,
De a aborda un stil punitiv.

Este ideal să ne cunoaştem în cea mai pură stare
Să fim paraleli
Şi treptat să ne întâlnim la mijloc
Pe o a treia latură
Fiecare explorând propriul său colţ
Propriul său exil
Fiecare cu pribegia lui
Fiecare cu latura lui
Suntem o perfecţiune cu laturi echivalente.

Relaţia noastră este o ştiinţă exactă
Cu formule, cu teorii, cu cifre, cu calcule
Nimic haotic.
Atunci unde greşim?

Suntem simpli colecţionari de săruturi, atingeri, certuri
Zâmbetul tău va rămâne culoarea mea preferată
Verticalul ne vrea
Orizontalul ne cere.
Simţi cum trag de tine să descopăr izvor nesecat de beatitudine
Pătratul e transa ce aduce extazul
Priveşte cum ne prelingem pe eternitate
Aidoma acuarelei în exces pe un tablou al potenţei.
Ne turmentăm cu surplus de fervoare
Cu dorinţe barbare
Nu sunt jenată, iar părul mi se încurcă în forţele degetelor tale
Încurajăm păcatul pe unica latură comună
Expresiile sudate de feţele noastre s-au născut din electrizarea hormonilor
Grimasele sunt unice şi inexorabile
Erosul fumegă
Suntem treji cu minus.
Ne pretindem monogami doar atunci când adulmecăm aroma geloziei

Azi…
Azi numerele nu sunt cifre.

De Ciceu Oana Raluca