Ultimul popas

Azi
Soarele e infinit mai soare
Aerul infinit mai aer
Pasărea cântă infinit mai frumos
Lacrima e infinit mai lacrimă
Sângele infinit mai sânge
Pieptul destul de liniştit
Corola gândurilor s-a copt
Tâmpla şi-a lepădat rodul
Drumurile stau încurcate într-un ghem
Mintea, sătulă de bătrâneţe
Se joacă
Atâtea oftaturi pahare multe pline
Viaţa mea petrecută
Ţine-am la ea,
Noroc cu părul care-mi ascund ochii
Nu te pot întrista.
Inima mai este încă inimă
Eu sunt încă între voi
Totul este infinit mai frumos
Fiindcă azi
Este ultimul popas.

De Costel Suditu