Va fi o noapte obișnuită
Vei adormi, iar dezvelită
Luna va fi la locul ei
Ceasul va bate ora trei.

Și vei simți un vînt plăcut
Ce prin fereastră a trecut,
Dar decuseară era închisă
Ba chiar în cuie era prinsă.

Dar asta nu te preocupă
Cînd simți pe mîna ta o pupă
O rază ce abia sclipește
De pielea ta fin se lipește.

Te înfășoară în sărutări
De jos în sus urcînd pe scări
Te lași cuprinsă de lumină
Se aprinde focul ce suspină.

Și patul vechi devine nou
În cameră zboară acel ecou
Vocea plăcerii mai vibrează
Atît cît luna luminează.

Dar raza soarelui zglobie
Aude în casă gălăgie
Și curioasă a intrat
În dormitorul cu acel pat.

Și a trezit frumoasa fată
Ce sta cu perna îmbrățișată
Prostirea jos, patul pe-o parte
Și gîndul fetei dus departe.

O nouă zi, un început frumos
Tînăra îmbracă hainele pe dos
Cu gîndul dus acolo sus
Așteaptă soarele-n apus.

De Buza Alexandru