Fantasticul este totuna cu realul !

Un mic orăşel înconjurat de dealuri, mai tot timpul monoton şi plictisitor nu cred că sună prea bine pentru niciun tânăr, mai ales adolescent. De aproximativ 16 ani îmi fac eu veacul pe aici şi ce să zic – “boring”. Încerc să îmi aduc aminte de măcar un singur lucru cât de cât tare care să se fi petrecut în ulmii ani aici, şi ce să vezi… nimic. Totul este atât de natural, totul merge ca de la sine. A da, ştiu… anul trecut şoseaua centrală a fost asfaltată, iar trotuarele şi-au îmbracat şi ele borduri noi. Hmm… mare lucru, domn’e!

Oraşul nu este sărac… nu ! Dar lucrurile sunt atât de fireşti aici că îţi vine să înnebuneşti. Să mă ierte Dumnezeu, dar tare aş vrea să văd un accident  cu răniţi şi toate cele sau un avion prabuşindu-se, un jaf… orice! Numai să văd ceva. Nu… aici primăvara pomii înfloresc, vara copii sunt fericiţi de vacanţa lor – acum nici de asta nu mă mai bucur… pentru că am doar o lună jumătate de vacanţă lua-iar naiba de ministrii – toamna începe şcoala, se adună recolta ; iarna vacanţa şi zăpada. O viaţă întreagă aceleaşi şi aceleaşi lucruri. Măcar dacă aş avea o leţcaie să mai umblu şi eu pe undeva… nici măcar atât! Nu am mai fost la mare cred ca de vreo cinci ani, iar la munte Dumnezeu ştie – deşi stau la vreo 60 de km de munte. Ce să mai… o viaţă îngrozitoare.

Mereu mă imaginez un tip tare, cu bani, care călătoreşte peste tot şi are parte de cele mai frumoase femei, ori un super erou care salvează oameni amărâţi sau la nanghie. Vise neică… vise! Aici cel mai tare lucru care ar putea să ţi se întâmple ar fi acela de a fi luat la bătaie de un golan de la şcoală sau mai ştiu eu ce. Nici măcar atât… şi curajul îmi lipseşte. Nici măcar tocilar nu sunt pentru că am urât şcoala de când mă ştiu, ce teme sau învăţat – habar n-am de mine. Nici nu ştiu ce o să mă fac cu bacul. Ah… dar mai am eu timp, nu sunt decât la început. Aşa zicea şi frate-miu… până când i-a sosit momentul şi ce să vezi, l-a picat. Acum îşi rupe cârca printr-un şantier de la marginea Capitalei. Cred că o să îi calc pe urme cât de curând. Nu este niciun secret că nu am planuri prea mari cu viaţa mea. Dar totdeauna aş dori să fac ceva ieşit din comun… nu ştiu ce, cu siguranţă ceva fantastic de care toată lumea să vorbească şi să ajung celebru. Ba odata vroiam să fug de acasă şi să provoc mare vâlvă alor mei, să îmi văd doar aşa numele la ştiri: adolescentul cutare a dispărut fără urmă când venea de la şcoală. Colegii săi declarară că nu ştiu nimic; dar mai mult, tânărul parea a fi foarte ciudat şi retras, deci nu este exclusă o sinucidere. Părinţii lui neagă aceasta cu înverşunare. Mai este luată în considerare şi o răpire.

Nu!? Cât de tare ar fi fost asta? Dar după aceea ce le-aş fi spus tuturor? Am fugit doar aşa de nebun ca să îmi bat joc de voi? M-aş fi ales cu o bătaie bună de la tata luată dupa foarte mulţi ani – slavă cerului că şi-a pierdut obiceiul- şi cam atât. Ar fi fost şi asta ceva… un tânăr caruia îi lipşeste o doagă de la cap îi face pe toţi să se îngrijoreze fără motiv. Lucrul acesta are şi ceva retoric în el, adică vezi, Doamne, mai bine mureai sau erai răpit… aşa, ne-am îngrijorat degeaba. Cu siguranţă că aşa ar fi văzut lumea situaţia.

Altceva ce să mai spun despre mine? Prieteni nu prea am, poate doar câinele meu Ducky. Nici nu ştiu dacă am întâlnit sau am avut cu adevărat un prieten. Cu toţii mi se par extrem de plictisitori şi prea cu picioarele pe pământ. Când îi aud: “Mă duc să o ajut pe mama la…” sau “Bunica mea are nevoie de medicamente azi”. Hai, frate, mă laşi? Ce sunt eu, un babalâc de 60 de ani care se ocupă de cele mai plictisitoare lucruri de pe această lume? Am doar 16 ani şi vreau să mă distrez, să fac ceva interesant, să distrug ceva. Cel mai interesant lucru pe care îl pot face este să dau drumul la televizor pe Discovery şi să mă minunez de Bear Grylls sau sa îmi holbez ochii toată ziua pe net.

Nici măcar popular în liceu nu sunt. Tocmai aici este buba cea mare care a survenit de ceva vreme. Treaba stă din cale afară de rău, de fapt este îngrozitoare şi aproape de nesuportat şi anume: sunt îndrăgostit! Acum ceva timp mi s-ar fi părut ceva foarte greţos, însă acum ce nu aş da să o strâng în braţe şi să îi muşc din buze. Ea cred că nici nu ştie că exist. Treaba cu popularitatea la mine este undeva spre zona 0. Nici portarul sau femeile de serviciu nu cred că mă cunosc. Dacă îmi aud numele pe hol strigat înseamnă că am deranjat pe cineva fără doar şi poate. Mai pe scurt… nul, zero barat. La drept vorbind nu că mi-ar fi păsat înainte de asta, dar acum… . Acum ce n-ş da să fiu popular şi să o pot atinge sau măcar să îi spun “Bună!” . Da… o viaţă de mizerie. Frate-miu barem a avut toate acestea, şi doar din cauza lui mă mai cunoaşte unul sau altul că altfel… şi mama uita de mine. Glumesc doar!

La capitolul bani, din câte am verificat în ultimele minute, cam bate vântul prin buzunarele mele. Portofel nu am. Tata şomează de câteva luni, iar mama este casnică de când se ştie. Talentat nu sunt, bani nu am, deştept nu sunt, dar cred însă că sunt destul de chipeş – modestia asta!

Treaba este că nu aş fi avut curaj să o abordez pe fata visurilor mele nici dacă ar fi fost singură da’păi aşa cum este acum – cu ditamai gorila de iubit, în ultimul an de liceu. M-ar stivi ca pe un gândac. Şi totuşi aştept de ceva timp şi ţin în mine această indignare, dar tot mă întreb ce e de făcut? Să îl pun pe frate-miu să îl căsăpească şi tot el să mă ajute şi cu fata? Nu, în nici un caz. Ar râde de mine tot restul vieţii şi ar spune că nici măcar atâta lucru nu sunt în stare să fac. Dar cred că ar avea dreptate… nici măcar atâta lucru nu sunt în stare să fac!

Mai era o variantă: să las lucrurile baltă aşa cum sunt, să încerc să uit de ea, ceea ce este imposibil şi să îmi văd de drumul meu fără să mai intru şi în alte belele. De parcă aş fi intrat în multe. Însă nu mă încântă bătaia pe care trebuie să o încasez de la tip. Chiar nu aş vrea să umblu cu capul umflat prin şcoală ori cât de nepopular aş fi eu. Totuşi… .

Şi uite aşa văd cum trec săptămânile fără să fac nimic, tot timpul presat  de o voce interioară: “Fă ceva! Fă ceva!”. Dar ce naiba să fac?!

Şi soluţia vine într-o zi când o văd plângând la colţul holului şcolar. Apoi mare minune cerească… o întreb:

-Ai păţit ceva? Vocea mea mi se părea că sună ca a unui broscan.

-Nu… de fapt… da. Dar cine eşti tu? Îmi spunea draga şi frumoasa de ea.

-Hm… ăă… a da… sunt Tudor. S-ar putea să mă fi văzut pe aici.

-Da.. se poate. Şi izbucni din nou în plâns.

-Hei, nu vrei să ieşim afară? Profesorii or să te întrebe de ce plângi şi nu cred că asta ţi-ar plăcea. Doamne… de unde îmi ieşeu cuvintele nici eu nu ştiu!

După ce am ieşit afară amândoi, îmi povesteşte că tocmai s-a despărţit de iubitul ei. Că de fapt el s-ar fi despărţit de ea. Şi că îmi mulţumeşte că sunt atât de amabil să o ascult când de fapt nici nu o cunosc.

Aşa credea ea, dar dacă ar fi ştiut cu adevarat! Oricum nu îmi venea să cred că ea mi se destăinuie mie, cea mai frumoasă fată din şcoală, cea mai râvnită şi cea mai populară. Îngerul meu frumos. Visam în acele momente.

Îmi zic că acesta este momentul perfect de care să profit. Introducerea a fost făcută, ştie cum mă cheamă, oare n-aş putea întinde coarda puţin… totuşi? Că până la urmă am scăpat de căsăpeală. A doua zi abia aşteptam să o abordez din nou. Toată noaptea nu dormisem… ceva fantastic.

Acum eram parfumat, îmbrăcat în costum la patru ace, super freză. O adevărată bombă masculină. Am început să mă umflu în pene un pic când am văzut câteva fete care întorc capul după mine. O bijuterie de băiat – cel putin aşa credeam eu.

-Bună, Alina!

-Hei, bună! Se uita foarte curioasă la mine.

-Ne-am întâlnit ieri, mai ştii?

-Ah da… îmi pari foarte schimbat, fără supărare. Eşti un adevărat domnişor!

Cred că radiam de fericire în acele momente. Îmi venea să strig un mare iuhuuu!! Cu greu m-am abţinut.

-Dar văd că eşti tare fericit, nu glumă!

Fără să ştiu de unde îmi vin cuvintele sau cum a fost posibil:

-Ai vrea să ne întâlnim undeva, ce zici?

Curios… îmi răspunse foarte repede:

-Da… de ce nu?

Şi atunci mă gândesc mai bine? Unde să o scoţi tâmpitule, tu nu ai nici un leu în buzunar. Ah… ce situaţie jenantă. Chiar nu am cum să o scot barem la cel mai ieftin restaurant din oraş.

-Aşteaptă-mă după ore! O să ai o surpriză!

Mă gândeam cum de am putut fi atât de imbecil? O să ai o surpriză: cucu bau… nu am unde să te scot. Prima dată în viaţa mea când orele treceu incredibil de repede. Ceasul parcă o luase la fugă. Aş fi dat orice acum să mai stea câteva minute în loc. În pauze am încercat să fac rost de ceva bani de la colegi sau de la prieteni cu promisiunea că îi voi returna şi cu dobândă dacă este nevoie, însă fără rezultate. Cursurile erau pe terminate şi eu eram lefter. Să îi spun că am treabă acum şi  vom ieşi altădată ar fi însemnat dezastru. Nu puteam să risc, asta era singura mea şansă!

Ieşind cu pieptul în faţă şi cât mai sigur pe mine, holul acela mă omora, dar trebuia să fiu puternic. Simţeam cum îmi ţiuie urechile şi mă apucă ameţeala. Nu aveam absolut nici o idee ce să fac.

Ea mă aştepta nerăbdătoare cu un zâmbet radios pe faţă. Era chiar atât de fericită să iasă cu mine? Un tip cât se poate de obişnuit? Cred că mă cam desconsider. O iau pur şi simplu de mână, degetele noastre se împreunează, prin stomac mă trece un fior al naibi şi nu pot spune că nu îmi place. Parcă m-ar fi excitat nu alta! Ieşim de mână… ea mă privea tot cu uimire, nu înţelegea de unde îmi iau curajul şi elanul acela. Nici eu nu înţelegeam. Da… în acel moment mă simţeam ca tipul acela bogat pe care îl visam sau ca super eroul care îşi ia în primire recompensa. Totul era un vis. Nu îmi venea să cred. Vedeam toate feţele acelea uimite, care păreau a se întreba: “Cine naiba e şi ăsta de mână cu Alina?”

Da, oameni buni. În acele momente eu eram vedeta. Erau momentele pentru care trăisem o viaţă întreagă. Fata de care sunt îndrăgostit până peste cap ţinându-mă de mână strâns. Nu trebuia să uit că era doar a doua noastră întâlnire, însă mie tare îmi venea să mă înfruct din buzele ei acolo în văzul tuturor. Să le spun: “hei, acum ştiţi cine sunt?”

Visam pur şi simplu cu ochii deschişi.

-Unde vrei să mergem? Mă întreaba ea în şoaptă simţindu-i buzele la ureche. Nu mai puteam, mă înnebunea această fată. În acele momente eram în stare să dau în cap oricărui mi s-ar fi împotrivit.

-Nu îţi face griji. Am o surpriză pentru tine! Îmi venise în minte un loc frumos. Un loc care acum arată splendid. Toţi pomii erau în floare… o nebunie. Parfumul mai mult decât ademenitor. Uitasem complet de bani sau cu totul altceva. Acum mă simţeam eu. Eu cel adevărat. Şi eram foarte sigur că o să îi placă şi ei. Aveam o siguranţă înfiorătoare. Nici “Julien Sorel” nu ar fi fost atât de hotărât ca şi mine!

-Bine, am încredere în tine, îmi răspunse ea. Vocea ei… cea mai frumoasă melodie. Aş fi stat zile, luni, ani numai ca să o ascult.

Nu după mult timp eram în locul ales. Oraşul rămăsese în urmă. Fără pic de gălăgie, soarele era perfect. Minunat. Păsărele îşi încercau trilurile, mirosul frumos împrăştiat de flori, părul castaniu al fetei. Nu cred că mai eram eu în acele momente. Vorbeam, dar nu ştiu ce. Ea zâmbea atât de drăguţ. Eram într-o stare de “drogat”. Un “drogat” fericit, care nu se mai satură să se “afume”. Prin faţa ochilor mei treceau toate acele vise fantastice care se îndepliniseră în acea după amiază.

Nu ştiu cum, dar i-am furat un sărut şi de atunci totul este fantasic în viaţa mea!

               “Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic!” – F.M. Dostoievski.

de C.ronaldo Florin

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.4/10 (17 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 10 votes)
Fantasticul este totuna cu realul !, 7.4 out of 10 based on 17 ratings
  • Just Happy

    Sa-mi fie iertata expresia de mahala dar “va bateti precum chiorii”. A castigat, gata. Incep sa cred ca exista cineva printre voi care ar putea da timpul inapoi si ar putea schimba situatia. Ganditi uuuuuun pic mai matur.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • bursuc carolina

    multumesc pentru răspunsuri! pentru flo, eram nedumerită şi nu explodam de invidie….nu aş avea pentru ce…..vroiam să înţeleg criteriile pe care le urmăreşte juriul, nu am avut nimic de a face cu opera premiată….( care nu-mi place cine ştie ce, dar nu poţi învinui un premiat din cauza unui juriu care nu se ţine de criterii…încă nu am primit explicaţia cu cele 22oo de cuvinte, prin care s-a depăşit norma)
    Lui cătălin…înţeleg cele spuse, dar subiectivismul nu poate deveni un criteriu de jurizare, in momentul în care anunţi altceva şi faci altceva….în acest moment, juruiu nu mai are credibilitate…..
    nu am nimic impotrivă să se anunţe undeva pe acest site, că vor fi premiate creaţiile care plac juruiului şi doar atât….e site-ul omului, e plăcerea lui, alegerea lui!
    mie îmi plac concursurile unde se anunţă criteriile şi juraţii le urmăresc atâta tot!
    pot paria cu cine vreţi că dacă mi-ar trece prin minte să postez ceva din creaţiile mai puţin cunoscute ale lui …..Gabriel Garcia Marguez…..juriul ar ignora creaţia din neplăcere, şi nu din ignorare a valorii!!!!!!! Vorbim de dragul teoriei, aşa cum făcu şi Cioran de dragul teoriei, chiar dacă la final a recunoscut că i-a plăcut opera lui Arghezi….
    Chiar dacă sunt nouă pe site, aş putea afla care este componenţa juriului şi pregătirea profesională pe care o are?! Aşa doar de dragul adevărului şi credibilităţii
    pentru gabriela: da e fantastic când iubeşti, când recunoşti valorea, adevărul , loialitatea, prietenia, jertfa de sine …..şi putem continua, trecând prin toate temele literare posibile…totul e să încercăm să respectăm o temă literară, aici da, ar fi fantastic să existe respect! RESPECT, RESPECT, RESPECT!
    NO HARD FEELINGS! REALLY!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
    • Am anuntat deja ca premiem, in mod subiectiv lucrarile care ne plac noua

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Catalin

    Carolina, este o mare diferenta intre a scrie o lucrare pe aceasta tema data (tema pe care o poti trata in mod subiectiv) si a scrie o lucrare care sa se incadreze, la nivel teoretic, in randul prozei fantastice. Cerininta concursului nu solicita o scriere fantastica, ci doar una care sa reliefeze aceasta tema.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • gabriela

    Si mi-a izbutit si mie o cacofonie de toataa frumusetea !:)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • gabriela

    Flo: opera nu-i “realistica” ca-i ….realista si “pot castiga si opere care nu au nici o legatura cu tema lunara, dar care…” ….au impresionat juriul. Supararea asta!!!
    P.S. Carolina, concluzia ar fi: e fantastic cand iubesti, tu nu crezi? Asa putem aprecia juriul, autorul si chiar sa iesim putin din teorie …;)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 9.0/10 (1 vote cast)
  • Flo

    bursuc carolina … nu stiu de ce explodezi de invidie aici ! Desi aceasta este o opera realistica, eu am folosit tema – Fantasticul – intr-un sens figurat, nu propriu ! Este aceasta o problema? Eu nu vad niciuna !
    Daca dumneata ai citit bine regulamentul, pot castiga si opere care nu au nici o legatura cu tema lunara, dar care a impresionat juriul.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.8/10 (4 votes cast)
  • bursuc carolina

    In plus, tocmai am numărat – evident prin intermediul calculatorului, proza premiată de dv, după ce că nu atinge tema, nici nu respectă cerinţa – limita de 1000 cuvinte, ci are exact 2220 cuvinte. Bavo vouă! Sunteţi un juriu excelent! premiază-mă doamne, că participanţi traşi în ţeapă sunt, nu!?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (4 votes cast)
  • bursuc carolina

    Scump juriu!
    Vă sugerez să reveniţi asupra definiţiei de fantastic din manuale sau orice alt dictionar…( din trăsături cităm: existenţa a două planuri real-ireal, apariţia unui factor perturbator, teme şi motive literare fantastice, ezitarea cititorului în faţa unui final ambiguu etc ,apoi recitiţi proza premiată şi acoperiti-vă capul cu un prosop – fie şi el de hârtie! –
    Visul este o temă literară fantastică, dar el apare şi la romantism, deci , dacă este lăsat singur, fără alte elemente marcatorii ale fantasticului, nu indică nici un fantastic…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (4 votes cast)
  • Este un text alert, bine construit, cu umor rafinat. Felicitări, Florin! Nu am citit toate textele participante, dar consider că merita premiul. O fină analiză psihologică dublată de realism și autoironie. Bravo!
    Cu prețuire,
    Florentina

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.8/10 (4 votes cast)
  • Flo

    Impartitul cu Insula Serpilor era cu Ucraina din cate stiu eu. Si ger… neger, i-a batut!
    Iar in legatura cu calificativul dat insami ce pot spune… asta este. 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.0/10 (4 votes cast)
    • horia crios

      Ce-mi este Ucraina ? Prieten şi nu ştiu? ! Câte teritorii româneşti nu ne-au furat şi ucrainenii…Chiar şi Insula Şerpilor . Sunt cu ruşii, vorbesc ruseşte , sunt necivilizaţi şi dornici de pradă. Explozia reactorului lor au ţinut-o ascunsă, ne-au trimis produse care fuseseră radiate iar norul radioactiv a făcut multe victime în România şi domniile voastre iubiţi pe ruşi şi pe uraineni. M-am întristat !
      Să fiţi sănătoşi, nu mai discut cu iubitorii duşmanului naţional. Cine nu este cu mine, este împotriva mea !!!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 4.0/10 (3 votes cast)
  • horia crios

    Păi bine bre, Dostoie… era epileptic, Puşchin era tributar superstiţiilor, Tolstoi şi-a dat averea frăţiei jerpeliţilor lui Dumnezeu…Agreez doi scriitori de pe-acolo dar nu-ţi spun de ce; unul este Gogol iar celălalt este Sevcenco Taras. Ăştia doi au ceva în comun dar nu-ţi zic ce!
    Pune mâna mătăluţă şi citeşte BALADA TEMNIŢEI DIN R… deOscar Wilde, nu vei regreta!
    Dacă-ţi plac ruşii înseamnă că ai iubit şi iubeşti în continuare politica lor expansivă şi te doare-n cot de Basarabia, nu-i aşa? Halal român!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 2.5/10 (6 votes cast)
    • Flo

      Horia, eu nu am stat sa le citesc viata rusilor si sti de ce? Este foarte simplu: fiecare scriitor isi scrie adevaratele trairi si sentimente in romane. Le mai coloreaza un pic… dar operele lor ii reprezinta cu adevarat. Nu cred ca doar Dostoievski a facut puscarie, ca Puskin a facut nu stiu ce grozavii sau ca Tolstoi era mason. Toti avem pacatele noastre…
      Vrei sa imi spui tu ca Balzac era un sfant? Poate ca Voltaire?
      ………………………………..
      Astazi da , Rusii sunt o mizerie !!! Dar oare nu ii considerau francezii si nemtii tot la fel? Si ce batai si-au luat. Sunt si eu nationalist dar imi place sa privesc lumea din toate punctele de vedere… istoria noastra nu este chiar atat de roz.
      ………………………………
      Nu uita ca suntem tara care si-a omorat conducatorul!
      ( acum astept comentarii la adresa mea cum ar fi: COMUNISTULE) :-j )

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 7.8/10 (4 votes cast)
      • horia crios

        Îţi plac ruşii? O.K. , iubeşte-i la superlativ dar nu scăpa din vedere faptul că nu ruşii au învins pe Napoleon sau pe Hitler ci…generalul GER !
        Pe de altă parte, ruşii au vrut mereu să ne înghită ca naţiune dar… precum vezi, n-au reuşit. În continuare ei tot încearcă; vezi povestea cu Insula Şerpilor.
        P.S. calificativul ţi l-ai dat singur !

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 2.8/10 (5 votes cast)
  • Just Happy

    sau C.ronaldo Florin… whatever…..

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
    • Flo

      Just Happy ma bucur ca te lasi furata de opera mea! 🙂 Acesta este si scopul meu.
      (c.ronaldoflorin@yahoo.com)

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
  • Just Happy

    What the fuck are you doing here?! Ce rusi, ce nemti, ce francezi? Baiatul asta a creat ceva misto, iesit din cotidian… si nimeni nu a zis nimci de opera lui.
    Asadar, fii bun, draga Tudor (parca) si lasa-mi facebook-ul sau id-ul; pe bune, sunt in cautare de oameni ca tine dar ori ei fug de mine ori…. nu stiu.
    Fa, deci, o fapta buna si coloreaza ziua unei biete fete.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (4 votes cast)
    • horia crios

      Cui te adresezi, copilă care ai promis că vei posta o lucrare de-a ta?

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • Just Happy

        Eu,care am promis si am facut-o deja 😀

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • Just Happy

        Si de adresat, am adresat tuturor intebarea.

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • horia crios

      Nu cred că oamenii fug de tine ci, mai degrabă, tu eşti un copil care , fiind născut sub o zodie aparte, le ceri tocmai ce ei nu-ţi pot oferi! Ai orgoliu şi o anume formă de personalitate ,şi, colac peste pupăză, vrei să ţi se recunoască … valoarea.
      Nu aştepta aceasta de la lume; impune-te tu– prin ei sau… peste ei ! Mai vorbim.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 7.0/10 (3 votes cast)
  • Nicu Oprea

    Rusii literatura epileptica?! In veci nu vei scrie dumneata, Horia Crios ceva care sa ramana in memoria posteritatii! Inceteaza sa mai fii “Gill contra”!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (4 votes cast)
  • horia crios

    Gata!!! Ruşii au dat tonul unei literaturi epileptice iar românii cad în fund şi le plouă în gură cu nulităţi ruseşti …
    O frază din Balzac e mai valoroasă decât toată pseudoliteratura rusă. Nu mai spun despre alambicatul Oscar Wilde, maestru al cuvântului şi al ironiei.
    De când este pământul acesta românesc( şi a fost mult mai mare!), ruşii ne-au fost duşmani, ne-au furat brazde după brazde, grâne, copii, drepturi … Nişte nemernici pe care mulţi dintre voi îi agreaţi, aşa cum părinţii şi bunicii voştri au agreat bolşevismul! Concluzia este că patriotism nu mai există iar Romania, cât de curând, va fi înghiţită de monstrul slav. Avem nevoie de nişte luptători ca aceia pe care voi îi numiţi TERORIŞTi dar care, în fond, sunt nişte PATRIOŢI. Ăn Romania specia asta a dispărut din1938. Dureros …

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 2.8/10 (5 votes cast)
    • Flo

      Sunt de acord dintr-un punct de vedere cu tine, horia ! Dupa 1900, rusii si-au cam batut joc de noi, dar inainte de secolul XX nu prea am avut treaba cu ei. Dar… exista un “dar” , dupa parerea mea, scriitorii rusi ai secolului al XIX – lea sunt cei mai buni din istorie ! Complexitatea unor romane ca “Razboi si Pace” , “Fratii Karamazov” , “Ana Karenina” , sau alte genii ca Cehov, Puskin, Turgheniev etc nu vor mai exista niciodata in literatura universala.
      Iar la francezi, doar Victor Hugo se poate compara cu unul dintre rusi. Balzac, Sendhal, Zola, etc sunt si ei niste autori foarte buni, dar nu iesiti din comun.
      De Oscar Wilde nu am citit nimic (mi culpa). – am vazut doar filmul Dorian Gray. 😀
      ……………………………………………………………………
      Inainte sa descoper literatura rusa aveam aceeasi parere ca si tine. Insa sa sti ca rusii sunt nenorociti dupa regimul Leninn si Stalin. Pe vremea tarilor erau un popor bun. Iar ca scriitori… nu exista pe planeta unii mai buni ca ei.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (4 votes cast)
      • horia crios

        Flo,
        Testamentul lui Petru I este un fals! Basarabia ne-a fost luată cu japca iar Ismailul cu forţa. Pe bieţii tătari tot ruşii, cu ajutor francez, i-au distrus. Poate ne vom întâli şi vom discute în amănunt treaba asta; pot aduce şi un profesor universitar de la catedra de istorie iar acela te va lămuri. Sunt atât de mule de spus încât ne-ar trebui timp la greu ori noi exact de timp ducem lipsă!
        Să ai numai bine, HxA

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 1.0/10 (2 votes cast)
      • horia crios

        Rezumat al romanuluiAna Karenina:
        Un cioroi zbura deasupra unei câmpii străbătută de o cale ferată. Deodată, cu ochii săi ageri, zăreşte pe şină cadavrul unei ciori lovită de tren; coboară în picaj lângă cadavru şi începe:
        — Ana Karenina, Ana Karenina, de ce ai făcut tu asta, Ana Karenina ?…

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 2.8/10 (5 votes cast)