Mă rog la Tine, Doamne, deloc întâmplător:

- Împarte minte celor, ce n-au avut nicicând
Vreun dram de conştiinţă, întoarce-i spre popor
Fă, Doamne, o minune! şi iartă-i, peste rând.

Opreşte suferinţa, ce creşte, peste boală
Aruncă miluire şi poartă-ne în gând,
Învaţă-ne Scriptura la primii paşi în şcoală
Fă, Doamne, o minune! şi iartă-ne,  pe rând.

Deschide ochii lumii spre naţia orfană
Tratată-ambulatoriu, de nu se ştie când,
Redă-ne gustul pâinii, din Dacia romană
Fă, Doamne, o minune! şi iartă-ne,  pe rând.

Alungă umbra morţii din ultima redută
Ce-şi plânge 'naintaşii, mai des ca orişicând,
Trezeşteni-l pe Cuza, din colonia mută
Fă, Doamne, o minune! şi iartă-ne,  pe rând

Împarte minte  celor, ce n-au avut nicicând
Vreun dram de conştiinţă, întoarce-i spre popor
Fă, Doamne, o minune! şi iartă-i, peste rând
Căci vin la judecată... deloc întâmplător.

de Dimitrie-Sorin Pană
       (Titu-mai 2012)