Omul care gândea prea mult

„Erau vremuri când (pe) aceste cuvinte înghiţite în sec acum,
le puteam digera fără probleme.”
Aşa se confesă receptorului, apoi închise brusc.
Fâcu câţiva paşi prin cameră şi se opri.
Privirea-i fixă tabloul mare cât tot peretele.
era pus acolo de proprietar,
lui nu-i plăcea,
nu domnule, nu îi plăcea deloc!
Îşi reluă mersul şi se gândi dacă ai putea reprezenta într-o pictură,
respiraţia.
Nu găsi răspuns.
Probabil că nu, îşi imagină.
Se opri din nou şi îşi aminti:
trebuia să plece, era ora prânzului.
Şi plecă.

De Daniel GS

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.0/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 2 votes)
Omul care gândea prea mult, 5.0 out of 10 based on 6 ratings
  • Horia Crios

    Mai mişto era să spui: OMUL CARE…PÂNDEA PREA MULT. Probabil că nici familia nu te prea hrăneau nici cu gânduri şi nici cu fasolică. Despre proprietar numai de bine şi cum până sâmbătă mai ai de răbdat îţi recomand răbdare şi tutun; asta, mai ales, dacă l-ai votat pe Ponta ! Ponta vine mâncând(pardon, Pofta)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Just Happy

    N-am inteles niciodata versurile albe.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Caraman Irina

    Sincer,chiar aș fi vrut să mai am ce citi.Mi-a plăcut ,dar pare a fi(doar) introducere.Însă acum o să-mi imaginez unde se va duce la ora prânzului(dac’aș fi eu(în locul lui) m’aș duce ori într-o librărie…ori…).Repet,nu zic că nu-mi place.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Caraman Irina

    În locul lui nu mai mâncam.(sau de ce trebuia să plece la ora prânzului?)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)