A fsot odata

A fost odată o fetiţă firavă , aruncată în vâltoarea vieţii,într-un sat uitat de lume ,în braţele a doi părinţi trişti şi resemnaţi,care nu aveau niciun chef de crescut copii.Căuta cu ochii lucruri frumoase care să-i bucure pupilele.Găsea doar lucruri strâmbe , cenuşii, fără rânduială.S-a ridicat şi fericită a văzut că poate merge fără a fi susţinută,a bătut la uşa lumii şi uşa s-a deschis larg cu un scârţâit ruginit. S-a repezit la ea, a strâns-o în braţe fără niciun cuvânt mai- mai s-o strivească. A luat-o de mână plimbând-o prin labirinturile ei ,arătându-i căile pe care ar fi putut să alerge ,la capătul cărora o aştepta , de fiecare dată , altceva , alcineva şi altcumva. S-a uitat adânc în ochii lumii şi a văzut că sunt la fel de trişti ca şi ochii părinţilor ei. Apoi lumea a dat drumul mâinii mici , i-a întors spatele şi a plecat.Rămasă singură s-a aşezat pe o margine de speranţă ,chibzuind pe care dintre căi s-o apuce, astfel încât la capăt să găsescă ceea ce îşi dorea.Din păcate păşise cu stângul, avea să întâlnească pietre , pietricele ,dar şi bolovani , beţe în roate,răutăţi cât cuprinde.Bucuria unui frumos început de drum, s-a preschimbat de-a lungul lui,într-un soi de lehamite. Uneori zdrenţuită , prăfuită , năclăită de sudoare, cu capul plecat ,sleită de puteri ,suportand urlete , avansuri libidinoase , alteori curăţată ,aranjată , elegantă ,cu nasul în vânt,încrezătoare în propriile-i puteri, plină de viaţă , dar întotdeauna atentă la ce avea să i se întâmple , a acceptat şi învăţat din tot. Işi dădu seama cât de norocoasă a fost, cât de puternică ,rezistând vitregiilor acestei lumi , care-i întorsese spatele lăsând-o, aşa ,aruncată în vâltoarea vieţii.Căzută sau în picioare,semenii treceau pe lângă ea nepăsători ,unii dintre ei , aruncându-i din când în când câte o privire , primea uneori şi câte un amărât de zâmbet ,i se mai întindea câte o mână. Nu a ştiut , nici nu va şti vreodată, dacă a contat pentru cineva , dacă a iubit-o cineva vreodată, pentru că nu a simţit asta nici în copilărie, nici în adolescenţă ,cu atât mai puţin în tinereţe şi deloc acum către sfârşit.Părinţii şi-au făcut doar datoria ajutând-o să crească aşa cum s-au priceput mai bine ..Cât despre prieteni sau un partener de viaţă , a fost privată.Regretele sunt târzii, nu a ales calea cea mai uşoară ,de schimbat nu mai poate schimba nimic .Singură ,îngenuncheată , s-a închis într-o lume a ei ca un autist împacat cu sine .Nu a reuşit să facă prea multe lucruri , dar tot ce a făcut a făcut cu sufletul.

De Elena M

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 7.5/10 (2 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 2 votes)
A fsot odata, 7.5 out of 10 based on 2 ratings
  • Elena M

    ,,,multumesc pentru comentariu si iertare pentru timpul pierdut,,,,sunteti a 100-a persoana , care-mi demonstreaza ca nu sunt buna de nimic , ca orice as face si oricat , sunt o mediocra nenorocita , handicap de care as fi vrut sa scap, prin urmare ,singura solutie, pentru ca nu pot trai asa , in mediocritate , este sa renunt la viata asta nenorocita , nenorocita , nenorocita , nenorocita ! Nenorocit destin ,,,nu am intalnit niciodata , nicio persoana care sa-mi intinda o mana , sa ma incurajeze , sa-mi indrume pasii catre un domeniu sau altul .Sunt confuza,,,m-am amagit ani la rand ,nu mai are rost !,,,Pacea fie cu domniile voastre , fiti fericiti ca aveti un destin croit pe masura dorintelor dvs.!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
    • horia crios

      Vezi-ţi de treabă cucoană! Să am eu de câte 1o bani pentru fiecare neîmplinit dar care ţine coada sus, mi-aş trage merţan! E un proverb care spune: Capra râioasă ţine coada sus; foloseţte-te de înţelepciunea ăstui neam pe care veneticii, nu le dau numele, vor să-l distrugă. Părerea mea este să scriem toţi, folosind ca temă POPORUL şi ROMÂNIA. Să ne promovăm imaginea pe care o avem, să nu-i lăsăm pe alţii să ne prezinte într-o lumină defavorabilă!!! România suntem noi şi noi suntem România ! Trăiască ROMÂNIA, trăiască TRADIŢIILE şi DATINILE sale!
      Sus flamura speranţei !

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • horia crios

    Nu ţi se pare că sună cam naşpa: autist împăcat cu sine? Mie îmi dă senzaţia unei gropi care-i cere lui Dumnezeu să nu-l lase pe fântânar să mai sape, că va ajunge în Iad !Nu e clar dacă groapa va ajunge în Iad sau fântânarul; aşa-i şi cu autistul împăcat cu sine.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (2 votes cast)