14 octombrie 1916

Filă de jurnal
Ud, melancholic şi un pic iritat, străbat aleile pustii la acea oră matinală, cu dorinţa expresă de a scurta drumul către casa unde, oricum, nimeni şi nimic nu mă aşteaptă. O foaie de hârtie adusă de vânt, cine ştie de unde, mi se lipeşte de haină. Dau s-o arunc dar văd cu mirare că e aşternută cu un scris caligrafic, rotund şi foarte ordonat. Intrigat, apropii hârtia de ochi şi citesc. În colţul drept, sus, are trecută o dată: 14 octombrie 1916. Hm! Dar asta e ziua în care s-a născut tatăl meu, fie-i ţărâna uşoară! Mă adăpostesc sub streaşina fostei biblioteci, devenită acum cârciumă, şi continuu intrigat lectura răvaşului neaşteptat, ajuns la mine printr-un capriciu al toamnei sau al întâmplării. Pare a fi, nici mai mult nici mai puţin, o filă din jurnalul unei… statui. Începe astfel:
Privesc şi ascult impasibil, de la înălţimea soclului pe care m-au postat, ce se petrece în orizontul meu lărgit, inapt de a interveni, neştiut şi mut. Săruturi în noapte… minciuni şi şoapte… Cohorte, condamnaţii la nefericire se îndreaptă mână în mână către aleile lăturalnice. Prin frunzişuri, din zeci de ascunzişuri, încet, apa amintirilor urcă spre creier. Dimineaţă, devreme, un soldat a strivit sub tălpile sale cântul unui greier. În aer pluteşte un iz fetid de smârcuri sufleteşti. Din stânga se ivesc doi domni purtând o discuţie aprinsă. Cel mai în vârstă îi spune celuilalt: „Banul este ochiul dracului, crede-mă!” Ce naivitate!… La cât s-a furat şi se fură în România, iadul ar trebui să fie plin de draci orbi. Eu n-am văzut pe nimeni intrând şi ieşind pe uşa iadului, ca la moară, deci iadul e păzit cu mii şi mii de ochi! În mijlocul tenebrelor, Thanathos notează cu litere de-o şchioapă: „Voia Ta, Părinte Ceresc, s-a împlinit!” Tot de-acolo se aude plânsul cuiva. Privesc mai atent şi văd umbra greierului strivit; îşi tânguie vioara, gândind la o răzbunare târzie. Dincoace, în plopul de lângă felinar, bătrâna vrabie şchioapă spune poveste după poveste unui pui de cuc, încercând zadarnic să-l adoarmă… Bufniţele au ieşit la vânătoare de umbre pentr-un alt decor, iar eu… eu am depăşit cu trei clipe ziua de azi care de fapt este ieri!…
Misteriosul mesager de încremenite gânduri, venit din vremuri îndepărtate şi tulburi, dă suveranitate convingerii mele că poţi privi cu adevărat viaţa în ochi doar atunci când nu mai ai nimic de pierdut.
Aş vrea să aflu cărei statui aparţine jurnalul cu fila din 14 octombrie1916 lipsă şi să i-o înapoiez, dar cum să recunoşti o statuie după scris?… Din moment ce garsoniera mea nu pleacă nicăieri, musafirul pe care nu m-am îndurat să-l alung nici după trei luni, păianjenul de deasupra uşii, nu dă semne c-ar vrea să-şi ia tălpăşiţa, schimb hotărât direcţia.
Cap-compas barul din Calea Victoriei, unde, în mod cert, îl voi găsi pe H, singurul om care m-ar putea ajuta. Cum, nu-l ştiţi pe H, acel enigmatic scriitor care, privit de la distanţă, seamănă cu un pirat şi văzut de aproape, cu chipul său marcat de un aer de nobilă tristeţe, pare un apostol? Bea whisky şi vorbeşte mai tot timpul, predilect şi doct, despre maşina lui de făcut lume şi principiul ei de funcţionare. Este ora la care zilnic îl aşteaptă pe dl Moni, iar când acesta vine, se cară împreună la Nea Sandu, o bombă sordidă, distinsă cu numele de Terasă, situată în apropiere de Grădina Icoanei. Tot acolo, poetul I.V, după ce a băut banii pentru laptele nepotului său, declamă, contra unei sute de monopol, poezii cu iz de coapsă de femeie ori pune în mintea fiicelor Evei gânduri pe care acestea nu le-au avut şi nu le vor avea niciodată.
Adevăraţi boemi, într-o lume anostă şi meschină – nu au bani dar au onoare. Şi cultură, ţină-i Domnul sănătoşi!

De Horia Crios

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.6/10 (10 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 6 votes)
14 octombrie 1916, 8.6 out of 10 based on 10 ratings
  • gabriela

    Ei, poftim! Aproape cǎ era de aşteptat. Pluralul e …diacriticele. Sorry!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • hxa

      Te tuflişi ? Am vrut să mi se ofere moptiv de bucurie dar nu erau decât colindătorii, aceia mai negri decât viitorul…Pile de goldeanu şi ani luminoşi!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Puţinǎ “mea culpa” ȋn ce-l priveşte pe drǎguţul de “sau”, Horia, ar fi relevantǎ pentru dezvoltarea unei relaţii.(1) Totodatǎ ar fi binevenit sǎ rǎspunzi cât de cât la nişte ȋntrebǎri directe… Mǎ-ntreb dacǎ ţi-ar ştirbi din farmec !? (2) Mai vorbim atunci când dragii noştri bloggeri se vor hotǎrȋ asupra noului format… Dacǎ m-ar ȋntreba cineva aş spune cǎ era super bun ǎla vechiul…cu tema a’ lunarǎ mai meditam şi eu la una alta! (3).
    Cu bine !
    P.S. Ai uitat diacriticile şi asta nu face bine la romȃnismul nostru, nu crezi ?

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • gabriela

    “Frunzuliţă trifoiaş
    ″Sau″-l tău de fecioraş
    Te dusă la Bucureşti ?
    Într-un timp nedefinit
    Un spaţiu nemărginit
    Cu şampanie Bubble bum
    Şi baloane de săpun ?” 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • hxa

      M_ai dat gata ! Nu inteleg rolul frunzulitei nici sa ma omori cu zile…Propunerea ar fi sa renunti la ea dar numai in cazul in care vom bea sampania impreuna!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 8.0/10 (2 votes cast)
  • gabriela

    Mulţumesc, Horia – pentru anunţul referitor la apariţia unei cărţi semnată de tine! Titlul este incitant, mă întreb care-i intriga …Poate voi vedea şi citi şi cartea !?
    Ai citit “Vacanţele secrete” ale lui Victor Kernbach? Titlul cărţii tale mi-a amintit de pseudobasme.
    P.S. 1: Felicitări şi ….Namaste!
    P.S. 2: Cred, totuşi, că e mai simpatic “Flori în gând şi gând cu flori” !!!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.0/10 (2 votes cast)
    • Horia Criosteanu

      Dacă eşti din Bucureşti, s-au măcar locuieşti în Bucureşti, vei putea veni la Biblioteca M. Sadoveanu din Piaţa Amzei, la prezentarea de carte, fenomen cultural de valoare naţională, a domniei mele şi a nu mai puţin celebrei poete Elena Vizir. Prezenţa obligatorie pentru tot natul!!!
      P.S. Mulţumesc pentru mesaj şi să ştii că şi eu …Namaste(nie)!
      P.S. Prefer formularea mea, e mai profundă, deci…rămâne cum am stabilit!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Horia Criosteanu

    Vă zic tuturor o iarnă uşoarăşi o doamnă căreia să nu’i placă Topârceanu !
    In privinţa cărţii mele vă sugerez să vă căutaţi superlativele. Convingeţi’vă singuri !

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
    • gabriela

      Îhî ! (:|

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Nicolae Munteanu

    text la superlativ.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Te hazardezi, mon cher ami ! Aş zice “Touché!” dar sunt prea multe inadvertenţe…Iar milă dacă ai, /Vezi cât şi cui i-o dai!
    P.S. Greierii sunt nişte făpturi mici şi prietenoase care – şi aici sunt parţial de acord cu tine – te pot scoate din necaz, la o adică. De aia nu-mi place mie balada lui Topîrceanu.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.5/10 (2 votes cast)
  • gabriela

    Hâc!..Hm! Dragii moşului, nu fiţi supăraţi prea tare pe …hâc!..cri!(puţin Tourette)…un melancholic ce s-a veselit la cârciuma din bibliotecă sau…biblioteca din cârciumă? Abur de Baudelaire, mon cher…Ehee! Câteva versuri de J&B şi prind viaţă statuile …şi greierii…greierii aşteaptă răbdători rândul la cultura aia de culoarea chihlimbarului!;)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 7.5/10 (2 votes cast)
    • Horia Criosteanu

      Gabriela, îmi place că eşti bărbată şi nu te deranjează hâc-urile pe care le faci după ce te trotilezi cu viziki. Mai scrii bileţele Sfântului Anton? Mi se face milă de aşteptarea şi neîmplinirile tale.
      P.S. Greierii aceia sunt gândăcei de frasin şi menirea lor este să facă bine la superlativ doamnelor!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 7.5/10 (2 votes cast)
    • Horia Criosteanu

      Mi-a apărut cartea; se intitulează BEZMETIC PRIN TIMP. Te interesează, contactează-mă!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
      • Scrie cateva cuvinte despre carte, trimite-ne pe mail si le publicam. Felicitari!

        VN:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • Horia Criosteanu

          Smile, este o carte de proză scurtă dar şi de teatru; am introdus acolo două piese cu caracter religios şi una cu caracter laic. Un subtitlu ar putea fi: Avem dreptul să fim melancolici, realişti, absurzi dar nu avem dreptul să uităm! În privinţa acestei cărţi trebuiue să vă căutaţi superlativele!
          Dacă îmi daţi adresa voastră vă trimit , prin mesageria PTTR, un pachet cu 7 cărţi; câte una pentru voi şi restul ca premii pentru valoroşii scriitori pe care îi veţi promova domniile voastre!
          P.S. Poate…multdiscutata mea piesă va vedea luminile scenei! Am nevoie de un om de teatru capabil_actori şi regizori sunt mulţi dar mie îmi trebuie un ARTIST!!! Să ai o zi plină de voie bună şi să câştigi la …loteria sorţii!

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 10.0/10 (2 votes cast)
  • gabriela

    E super, Flo! Îmi place comparaţia ta; cred că I.V. te-a dus cu gândul la “Vraciul”. Nu-mi mai amintesc exact, Jemiol era poetul-filosof de se oploşise pe lângă doctor şi care apare în ultima secvenţă din roman căutând nu ş’ ce răspunsuri prin sticle? Mie personajele îmi aduc mai mult a “Filantropica”, deşi cred că, dacă ne gândim la cum “se susţin”…reciproc, ai dreptate! În “Vraciul” parcă atmosfera – cel puţin în a 2-a parte a romanului – e câmpenească, aici e urbană, dar prietenia ce le apropie e aceeaşi!
    P.S.1 Pe mine păianjenul acela mă face să mă gândesc la un anume poet… ar trebui măturat! Păianjenul, nu poetul.
    P.S.2 Flo, ai numărat şi statuia în rândul personajelor ? 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • horia crios

      Dragii mei,
      Nu are nimic din niciun vraci ! Totul este REALITATE, mă refer la numele personajelor dar şi la evenimente; evident, irealul este jurnalul statuii dar conţinutul acestui jurnal, mai precis al filei găsite, este mai mult decât real. Analizaţi şi voi!
      Cu bine şi baftă la scris dar şi la comentarii
      P.S. Biblioteca din Cişmigiu a devenit cârciumă de genul “stoarce francul”! În privinţa lui I.V., ei bine , el există, chiar acestea sunt iniţialele numelui său! Şi de scris scrie nu bine ci…excelent!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
      • Just Happy

        Domnule Horia, consider nu e bine sa spuneti daca opera dumneavoastra are ceva din realitate sau nu. Dupa parerea mea, ii ia tot farmecul si te scuteste de multa cugetare asupra ei. Dumas nu a admis nicioadata ca Milady nu a fost sotia lui Athos de fapt si nici despre La Valliere nu a spus vreodata ca nu si-a pierdut virginitatea cu regele mai devreme de primul copil, deci iar asta a pus pe ganduri sute de mii de citititori, critici literari si istorici, care l-au apreciat totodata pentru talentul sau de a se face inteles si totusi de a lasa o nota de nesiguranta in mintea oamenilor.
        Fin.

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
        • Just Happy

          Sa-mi fie scuzat “deci”-ul. Ma gandeam la altceva si l-am scris din greseala.

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • Flo

    Nu stiu daca ai citit Vraciul/Profesorul Wilczur … toate personajele tale seamana cu Obiedzinski (Jemiol)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 4.0/10 (3 votes cast)
    • horia crios

      Sigur, seamănă ca o prună cu o scoică!
      P.S. Personajele mele şi numele lor sunt reale. La fel ca şi acea bombă numită LA NEA SANDU.
      să ai baftă!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 7.0/10 (3 votes cast)