Mesaj

Sună deșteptătorul. Sunt treaz demult. Și totuși nu opresc ceasul. Îl las să-și repete funcțiunea tehnică din cinci în cinci minute. O simt cum se mișcă în stânga mea; se încruntă dulce cu ochii închiși – sunetul îi gâdilă urechile, lumina îi suflă printre gene. Îmi place să o admir în zorii dimineții, îmi place să o văd așa, un pic iritată. Orice nu i-aș spune, orice nu aș face, mă iubește oricum. Las ceasul să sune – s-o aud pe ea cum gângurește ca un copil câteva cuvinte încurcate. Din cinci în cinci minute mă tot uit în stânga mea și-mi simt stânga pieptului bătând puternic.
Privesc ceasul – e trecut de șase. O admir de parcă aș încerca să-mi amăgesc obiceiul de a mă scula din pat la această oră. Apuc halatul din dreapta patului meu… Ah, al nostru!? Zâmbesc. Ce egoistă ţi-e fericirea, îmi zic… Şi totuşi, EA mă iubește oricum!
Scârțâie patul, și parchetul, îmi scârțâie un picior. Deschid ușa – scârț, închid ușa – tranc! O mai deschid încă o dată să văd dacă nu am trezit-o. Dar ea doarme-dusă. Se pare că eu nu-i pot spulbera visele… Dar totuşi… ce vise i-aș putea dărui? Gândesc… Uneori sunt furios pe ea pentru că îmi trezește astfel de întrebări… Şi ce mai contează visele! Am de făcut atâtea lucruri serioase, dar pierd timpul cu atâtea gânduri prostești. Şi totuşi ea, ce vină are? Niciuna! Zâmbesc. Oricum ea mă iubește. Și dragostea e totuși cea mai deșteaptă prostie gândită de om.
Trec pe lângă flori, pe lângă bărbați cumpărând flori, pe lângă emoția alegerii culorii și mirosului perfect înflorit… Mă tulbură un pic imaginea masculului ce se simte împlinit odată ce a cumpărat o floare. Îmi spune inima să mă opresc, să caut romanticul din mine printre flori, să găsesc puterea de a dărui prin detalii întreaga mea ființă. Trec pe lângă… Zâmbesc. Mă iubește ea oricum.
Mergem prin parc împreună. Mâna ei își găsește loc în palma mea. Atât de fragedă e prezența ei pe liniile destinului meu. O țin ușor, iar din când în când o strâng, iar ea își ridică capul și mă privește întrebător zâmbind. E atât de frumoasă! Sunt mândru de mine când reușesc să recunosc. O privesc în ochi și apoi… privesc în împrejurul nostru – de parcă mi-ar fi rușine de acest act intim vizual. Îi urmăresc ochii ei dezamăgiți de reacțiile mele ciudate. Zâmbesc în colțul gurii – ce rău mai sunt, îmi zic. Ea mă iubește oricum.
Îi plac copiii. Nu există o mai inexplicabilă atracție morală a bărbatului față de femeie decât destăinuirea dorinței sale materne. Privește cu atât drag odraslele străinilor, ochii ei joacă o dată cu jocul lor. Râde cu atâta poftă, apoi privește spre mine în speranța că voi spune o replică, dar în zadar… Dezamăgită din nou de… mine, renunță la a mai privi acele făpturi gălăgioase, încercând să-și stăpânească euforia. Crede că sunt indiferent; dar ce mai contează cum par a fi – ea mă iubește oricum.
Suntem la un banchet. Ea toată pictată în alb, doar părul și ochii, poșeta și trandafirul prins pe umărul stâng sunt de un negru lucitor. Atâta pasiune între aceste culori, atât de diferite, dar atât de complementare. O privesc înnebunit de formele ei feminine, de zâmbetul ei sincer, de acuratețea mișcărilor ei. A observat că o privesc insistent, dar nu îmi iau ochii de la ea – doar nu-i voi da de înțeles că o urmăresc ca un îndrăgostit. Şi totuşi… sunt nebun după Ea. Timid, mă întreabă de ce o privesc așa… Îi zic, deloc stingherit, că mă uitam la rochia ei și mi se pare că totuși e prea albă pentru această ocazie festivă. Mai stupidă replică nu am reușit să gândesc. Ea mă privește nedumerită, ochii ei mari mă topesc. N-am curajul nici măcar să-mi cer scuze. Ea tace. De fapt, i-am reproșat că e mult prea frumoasă în această rochie. Ea a înțeles ce am vrut să zic. Dar ce mai contează – oricum ea mă iubește.
E noapte târziu. Suntem în drum spre casă. Ea e tăcută. Pare un pic supărată. Mă întreb de ce de parcă nu aș ști. Îi mai privesc din când în când rochia. Ea se simte intimidată. Reușesc să-i ating mâna – ce mândru sunt de mine. Zâmbesc. Rochia ei a fost totuși cea mai frumoasă.
Am ajuns acasă. O las să intre prima pe ușă – măcar atâta atenție din partea mea. O privesc din spate – ce mult îmi plac unduirile trupul ei. Simt că doresc să-i ating rochia. Mă apropii încet de șifonierul ei. Fără să spun niciun cuvânt o ajut să-și deschidă fermoarul de la rochie. Îi ating în mod intenționat golul care mă umple pe mine de dorință. O simt cum tremură și răsuflă adânc. Scapă din mâni bretelele și rochia îi alunecă pe trup lăsând sub ochii mei femeia care mă trezește. Îi mângâi părul și i-l dau după urechi. O cuprind apoi din spate și o devorez cu patimă, privesc peretele pe care se proiectează umbrele noastre agitate. Îmi culc cu grijă floarea albă în așternut de pasiune și dragoste. Îi miros izul dulce, îi mângâi petalele suave, o iubesc.
Sună deșteptătorul… Prea puțin acest stimul pentru a mă trezi. În stânga mea e loc gol. Peste plapumă stă rochia albă a ei, iar peste rochie – o filă albă şi un pix. „Oricum mă iubește” – același gând rigid saltă în capul meu de mascul – actor îndrăgostit. …Destul de puternică să iubească, să tacă, să aștepte. …Destul de puternică să plece?
Mă scol din pat – aceleași zgomote și scârțâieli. Printre aceste sunete bizare se aude glasul ei – ca un zefir de primăvară. O cuprind… – e femeia vieții mele. Iar foaia albă mi-a lăsat-o, draga de ea, să-i scriu ce simt, dar nu reușesc să-i șoptesc. Mă apropii de pat să iau fila, scriu TE IUBESC și îi strecor mesajul printre degete. O sărut, îi șoptesc să mă ierte. Ea mă cuprinde și eu îmi zic din nou – oricum mă iubește.

De Dermengi Daniela

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.7/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 4 votes)
Mesaj, 8.7 out of 10 based on 6 ratings
  • andorakiss

    o creatie reusita!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • gabriela

    Cu “oricum mă iubeşte” repetat de “n” ori pare tare nesigur personajul nostru pe iubirea lui… Dacă aşa sunt masculii (pardon!), eu încep să fac nişte cursuri de amazoană …
    Cred că Daniela a scris despre trăirile unui bărbat gândind ca o femeie…Oricum, e simpatic “Mesajul”. Aşa, uşor suav!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • gabriela

    Silvia, iartă-mă de te-ntreb: ţi-ai scris părerea … pe-ntuneric ? Să ştii că nu mă refer la absenţa diacriticelor…Cred că numai WordPressul se face vinovat ! 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • silvia dobre

    Hey, eu apreciez curajul ei de a scrie din punct de vedere masculin…este destul de greu sa descri emotii si intamlari reale mai ai de muncit (mi se pare prea succint),doar nimeni nu s-a innascut invatat.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.5/10 (2 votes cast)
  • gabriela

    mă iubește oricum
    EA mă iubește oricum!
    Oricum ea mă iubește.
    Mă iubește ea oricum
    Ea mă iubește oricum.
    ea mă iubește oricum.
    oricum ea mă iubește.
    „Oricum mă iubește”
    oricum mă iubește faţă de “o iubesc”, “te iubesc” !

    Mă bucur că-i scrisă de Daniela şi nu de un Daniel! Bun laitmotiv!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • horia crios

      N-ai vrea tu să fii în pat cu un tip pentru care eşti totul iar el, ca dovadă a iubirii ce-ţi poartă, să lase o oră ceasul să sune,din cinci în cinci minute? Va avea efectul picăturii chinezeşti iar tu vei fi încântată din mai multe motive:
      1-Lasă-l să se scoale el, nu trebuie să-l învăţ cu nărav;
      2-Ai posibilitatea să tragi un vânt răsunător în timp ce el, în bucătărie, face cafeaua.
      3-Brusc, te simţi atrasă de spiritism şi începi să vorbeşti cu morţii, de la primul ţârâit al soneriei: Ce ai dragă, eşti tembel?! Cine morţii măsi m-a pus să mă încurc cu tine? Închide-l dracului odată, că-mi vine să dau cu el de pământ. Azi e duminică(în gând: Dobitocule!)
      Şi iată, dragele moşului copile, cum Daniela Dermengi a devenit Daniela Der…Menghele, fără ca voi să vă daţi seama! Asta spre amuzamentu său, care încearcă , în mic, să suplinească trustul de tristă notorietate Sandra Brown. Nu m-aş mira să vă ofere, spre lecturare, un Mitrea Cocor în viziune proprie, probabil numit acum Mity Coco Rambo…Baftă la lectură , succes la scris autoarei şi aflaţi că mie-mi place Coco Jambo(n), nu DJ,POPO!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 7.0/10 (3 votes cast)
  • Caraman Irina

    Oare să comentez și eu?Sau mai bine să-“mi văd de treaba mea”?Am citit creația ta mai demult și de-atunci mă tot întreb:de ce e scrisă de o fată(femeie)?…Ca și fizic,toate suntem femei…Altfel fiecare în parte suntem ce suntem.Și dacă în noi există ceva foarte rar,cu siguranță ni se spune.Și poate că vor vedea alții doar când noi nu vedem ceva special la noi.Dar totuși te înțeleg(și eu am dorit mereu “să fiu totul pentru cineva”,si,slavă Domnului,în sfârșit sunt – ceea ce-ți doresc și ție!)

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 8.0/10 (1 vote cast)
  • horia crios

    Imagini debranşate de realitate, imaginaţie axată pe sfaturile bunicii despre cum gândesc bărbaţii, despre rolul îmbrăcămintei şi efectul asupra bărbaţilor, etc. , etc. Eu cred că s-a dus perioada când băieţii se confesau(unii, nu toţi!) mamelor sau surorilor, la modul:
    –Să fi văzut ce bine-i stătea în blugi sau…vai, arăta superb în rochia aceea! Mai evoluaţi şi voi, ieşiţi din mentalităţile bunicii şi străbunicelor voastre, altfel , până şi scrierile voastre vor avea iz de morală băbească!
    Şi nu uitaţi:
    FEMEILE, CU CÂT SE ZAHARISESC MAI MULT; CU ATÂT DEVIN MAI…ACRE!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 6.8/10 (4 votes cast)
  • frumos. e drept, ne iau de bune… nu-i rau sa ma si zica din cand in cand…

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)