Cu părul in vânt si cu mâinile-ntinse,
Aleargă pe plaiuri, copil fără griji,
Asemenea avioanelor, la luptă trimise
Se pierde in zare si spre soare tânji.

Şi gonind ca un cerb cu ardoare spre viaţă,
Copilul pe plaiuri, soldat neinfricat,
Abia aştepta prima lupta-i măreaţă,
Să-şi nalţe la ceruri avionul pictat.

Anii trecând, copil nu mai era,
Lipsea de pe plaiuri, lăsându-le pline,
De alti copii, pe care dânsul spera,
C-o sa-i vadă luptand in razboaie haine.

Şi-ostaşul cel mândru, păşind neinfricat,
Aducea un fior şi-un termur cu sine,
Căci era neînvins, in razboiu-necat
De-albastrul cerului, de sânge şi destine.

Plutind ca un şoim in aerul tare,
Aruncă sfios o coroană spre cel
Ce căzu doborat de arme in vânătoare,
Duşman pe pământ, acum prieten in cer.

Dar in spatele lui se-arată viteaz,
Alt şoim din metale, cu plumb pregatit
Să-l doboare cu fală si plin de extaz,
Pe bravul baron, al cerului mit.

Captiv in orizont, băiatu-şi pierde urma,
Şi-ajunge să-l doboare pe cel ce l-a vânat,
Pasărea de-o stâncă găsindu-i-o zdrobită,
El sângerând la piept, sperând a fi salvat.

In ochi i se citea nobleţea, ostaşului baron,
Căci nu vroia sa verse sange de duşman,
Nu viaţa căuta sa-i ia unui pion,
Ci patria să-şi apere, să nu moară in van.

Nălţându-se spre cer, cuprins de libertate,
Era ştiut de toţi soldat neinfricat,
Purtat fiind de aripi spre zări indepartate,
Pe loc zdrobea dusmanii, ochindu-i neincetat.

Şi parca nu se sătura, să-şi plângă camarazii,
Căzuti la rândul lor pe frontul din ‘nălţimi,
Ci-i dobora intr-una, pe cei ce le-au luat anii
Lasand cerul amar, si sângerande inimi.

O altă dimineaţă, acelaşi chip plutind
Pe-aceleaşi aripi roşi, pe-aceleaşi zări albastre,
Căci incă-i căuta, ingrijorat fiind,
Duşmanii patriei hoinari, printre văzduhuri şi hotare.

Cu lacrimi spulberate, de vânt si de-apăsare,
Gândind la cei ce-odată, pe plaiuri alergau,
In spatele baronului, viclean făr’ remuscare,
Se-nfăţişează falnic, doi ochi de şoim ce-ardeau.

Era ostaşul dintre stânci, căzut fara speranţă,
Salvat şi ingrijit, acum din nou la orizont,
L-ocheşte pe baronul ce l-a adus la viaţă,
Si trage fara milă, alungându-l de pe front.

Cuprinsă-n zbucium si in teamă,
Indurerată, patria priveste,
Cum cel care o servea odată, astazi se cheamă,
Erou căzut din ceruri, sfârşit de poveste.

De Deac Ciprian