eram bătrâni în tinereţea noastră fără margini
şi căutam comori de negăsit prin praf străin
împrăştiat de generaţii visătoare
urlând bezmetici către nopţi cu lună plină
nebuni în frumuseţea noastră trecătoare
puneam pariu pe veşnicia vieţii
nepricepuţi ţinuţi în lanţuri
desfăcute
priveam peste păduri visate şi scormoneam depărtarea
o judecam de tăinuirea unui copac al vieţii
cu ochi uscaţi în focul iadului mâniei
pierduţi prin mări de lacrimi
îngheţate
fără curajul de-a privi în spate

acum
suntem copii în bătrâneţea fără vise
şi-am vrea să ne jucăm
cu tinereţea
fără să vrem nimic

De   Ionel Marius Gherendi