Trilogia tristeţii

Întocmai când taică-su căscă ochii  îngroziţi pentru ultima oară, Napoleon se născu. Când fiul său prinse a scoase primul răcnet, Napoleon Tatăl căzu cu barca de pe acoperiş. Scăldat în lacrimi, strigase :”Aisberg!” şi se înecase cu nisip fără ca măcar o persoană să-l audă ori vadă.

Se născu prima tristeţe.

Napoleon fu un copil stingher, n-avea cu cine să se joace, iar ochii lui, acei ochi de mort care iubeşte, te cuprindeau şi cercetau fără milă, până când sângele-ţi îngheţa în vine.

Maică-sa, o fostă prostituată, cu creierul plăpând îmbuibat de nebunie îi spuse

– Dumnezeu urăşte femeile uşoare.

Napoleon, doar un copil, îngăimă

– Dumnezeu nu urăşte pe nimeni.

Dar ea nu-l auzi.

A doua tristeţe prinse viaţă.

Când crescu, Napoleon se făcu vânzător de cărţi deochiate. O fată cumpără cea mai murdară, perversă, deşuchiată scriere. El îi spuse ce-i spuse maică-sa de mult, prin delir. Ea îl privi serios şi cu o demnitate făr de seamăn îi spuse că Dumnezeu nu urăşte. Napoleon înmărmuri. Avea nisip în gură şi scuipă un grăunte înecăcios. Şi-o aminti pe maică-sa muşcând cearceafurile şi se văzu copil. Femeia asta, care avea minte de paraşută, dar trup de sfântă, era toate aceste lucruri ale trecutului său îndepărtat.

A treia tristeţe îi îngheţă şira spinării.

Napoleon se trezi scăldat în lacrimi şi sudoare. Aşternutul îi era ud şi cocoloşit. Ea veni într-o vineri, luă o carte plină ochi cu sex nebun, o rupse pagină cu pagină şi o înghiţi cu o senzualitate fără seamăn. Îşi linse pe rând buricele degetelor. Napoleon vru să fugă, căci el ştia că-i o diferenţă enormă între senzualitate şi pornografie. Senzualitatea e fermecătoare şi cere o apropiere mai mare, fără să necesite stringent vreo împreunare, pe când pornografia pe asta se bazează. Ea era senzuală şi asta-l îngrozea. În ea sălăşluiau Dumnezeu împreună cu toţi demonii săi. Ea-i povesti cum fusese la mare o singură dată, că apa i se încolăcise în jurul coapselor, avidă, necontrolată, că….

Prima fericire fu zămislită.

Nimeni, niciodată nu mi-a semănat cum îmi seamănă Napoleon, El este reflexia mea într-o apă murdară.

 De Smaranda Iuliana Consuela

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.7/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
Trilogia tristeţii, 8.7 out of 10 based on 3 ratings