Eternul foc al deşteptării noastre
pe stânci de ceară îşi rosteşte ruga,
nu cere milă, nici moarte,
doar slavă suferinzilor eroi,
cu trupul plin de sânge sub sabia ascuţită
şi clocot peste ei, cu lungi şiroaie roşii
luptau în goana de neasemuita pace.

Mocneşte focul veşnic sub arcul de triumf
când sufletu-ţi arde prin vremuri de demult.
Cu arme grele-n mâini şi dor de libertate,
zac neştiuţi de nimeni sub ziduri şi morminte
stejarii falnici ai patriei române.

Curaţi vor fi, neprihăniţi şi drepţi,
ce mai aprind în minte un aprig tricolor
şi încolţesc sămânţa peste drum,
să crească rădăcini de foc în inimă şi suflet,
doar astfel vom putea cânta
slavă-n veci iubiţilor eroi!

de Elena Chesov