Gânduri despre copilărie

Copilaria e ca o poezie,
Te gândești că ești într-o fantezie
Cu balauri, zgripțuroaice și fantome.

Demult Mozart era un mare cântăreț,
Pe el se punea mare preț,
Acum se ascultă muzică grea
Și nimeni nu mai vrea
Să meargă în parc
Cu un prieten adevărat.
Copiii nu se mai pun pe carte
Și nu prea învață ca să aibă parte,
Ei nu mai văd raza soarelui cea adevărată
Și se uită la raza calculatorului cea falsă.

Parcul e părăsit
Și nimeni nu se mai joacă în nisip,
Copilăria a fugit
Și nimic nu s-a mai împlinit.

De HOGEA Răzvan