Și oare ce e viața dragii mei?
Un răsărit de soare pe-o plajă goală dimineața,
Ori vreun apus ce-și scaldă-n lacrimi fața?
Poate o scânteie ,ce luminează-n infinit,
Sau poate un desen cu un contur grăbit.

Cum trece viața dragii mei?
Precum un tren grăbit prin gară,
Sau ca un vultur ce-și caută prada pe seară?
Poate că trece exact ca o secundă,
Iar omul de sfârșit nu știe unde să se-ascundă.

Și ce rămâne dintr-o viață dragii mei?
Doar aromă și praf de stea,
Ca și cum nici nu ar fi fost cineva acolo cândva.
Rămâne doar visul unei alte vieți
Și splendidul început al unei alte dimineți.

De Adriana