M-am trezit , e dimineaţă
O altă zi, nici o schimbare
Aceeaşi oameni fără poftă de viaţă,
Lipsiţi de culoare, de orice nuanţă.

Văd viaţa doar în alb şi negru,
Într-un continuu marş funebru.
Spre muncă,griji,copii,
Sunt toţi la fel-mii şi mii de copii!

Citesc teama în ochii lor.
Aşteaptă nerăbdători la semafor;
Fug-nici în spate nu se uită.
Se ascund în propria lor umbră.

Îi bîntuie trecutul,
Vînaţi de propriile secrete,
Dar ochii dau de gol totul-
Aceste porţi către suflete…

Peisaj sumbru, umbrit uneori
De zîmbetele copiilor,
Fiinţe pure.Măcar de-ar şti
Ce-i aşteaptă şi cum vor sfîrşi.

Mă întristează,ştii?
Aceeaşi imagine în fiecare zi.
Aceeaşi cursă.Premiul-banii.
Dar cum altfel poţi să fii?

De Lenutza Prohnitchi