Carpetele

La cei 54 de ani ai ei ,Marcela este convinsă că nu are noroc.În dragoste.În ciuda tuturor stăruinţelor ei a rămas singură.Oricât de mult se gândeşte  la situaţia ei ,

deşi ştie că a făcut totul ,nu înţelege de ce ,ce forţe potrivnice au împiedicat-o să-şi

împlinească visul.

Modelul mamă-tată-copii a însemnat mereu pentru ea evidenta garanţie a fericirii.Ziua în care ar fi îmbrăcat rociha de mireasă ,a rămas ,din păcate,doar o năzunţă la care a obosit să mai spere.

Încă din copilărie ,în visele ei ,se vedea mireasă,valsând fericită ,aruncând bucheţelul ,trofeu pe care avea să-l prindă o prietenă…Un pic ciudat era faptul că în aceste imagini se vedea doar pe ea ,zâmbitoare,strălucitoare.El,alesul,apărea doar ca o umbră ,o siluetă care îi ofereaceremonis braţul,îă ridica voalul pentru sărutul cast al cununiei,îi punea verigheta în deget.Pe la 12 ani deja,se închipuia aşteptându-şi soţul

cu masa frumos aranjată ,într-o casă strălucind de curăţenie:bibelouri,perniţe,garofiţe împletite la cheile şifonierului…

Deşi singură la părinţi ,veşnic ocupaţi ,Marcela a crescut la bunica maternă.o femeie frumoasă şi o gospodină desăvârşită.Nu avea încă 4 ani  când a fost pur şi simplu fermecată de două dintre carpetele de perete din odaia de zi a bunicilor.Cusute de bunica,simplu ,în urma acului,pe o pânză albă ,cu modelul marcat cu creion chimic.Una cu aţă roşie,una cu albastră.fiecare reprezenta câte o soţie în bucătărie,frumos coafate,cu şorţul scrobit,pregătind masa.Dar cel mai mult îi plăceau textele care însoţeau aceste imagini,cusute cu litere ronde.Versuri naïve,tălmăcite de bunicul,au fost şi primele pe care Marcela le-a învăţat(Înainte de cele  cu piticul care s-a înecat în ibric,pisicuţa,pis,pis,pis,căţeluşul creţ,etc.etc):

,,Gospodina când e bună/Rostul casei merge strună” şi ,,Bucate bune-am pregătit/

Pentru soţul meu iubit”.Atât.Aceste propozţii simple reprezentau în imaginaţia ei de fetiţă esenţa fericirii feminine.

Anii au trecut şi Marcela ,devenită între timp contabilă la ILF,şi-a aranjat viaţa

astfel încât să semene tot mai mult cu imaginile din carpetele bunicii.Şi-a aranjat apartamentul primit de la întreprindere cu mare atenâţie şi dăruire.Feţe de masă imaculate,mileuri scrobite,perdele de Paşcani aranjate pliu cu pliu,garofiâe croşetate la cheile şifonierului.

În biblioteca mare cât un perete, cristaluri şi toate colecţiile de bibelouri la modă:pescarii,beţivii,balerinele,vagabonzii,tot ce apăruse.

Dar punctul central era bucătăria.Veselă şi tacâmuri alese cu grijă,inoxuri şi cobalturi,o colecâie multicoloră de şorţuri,tot felul de ustensile,cele mai multe neutilizate vreodată.Ei …şi aici erau şi cărţi.De bucate,de la Sanda Marin,la caietele în care avea notate reţete de la prietene sau la dosarele în care erau ordonat încopciate reţete decupate din ziare şi reviste.     Cu meticulozitate Marcela experimenta tot felul de preparate,de la cele tradiţionale,la altele,mai deosebite.Cu aceeaşi atenţie cu care îşi căuta un soţ .

Şi i-au trecut pragul câţiva ,,potenţiali”: George , un inginer constructor ,  neglijent slobod la gură .Dintre aceia care spun bancuri de care se amuză singuri.Cornel, un profesor de istorie zgârcit care a făcut un mare caz din cutia de bomboane ,,Vinga” pe care i-a adus-o.Apoi Fane care s-a dovedit un nătărău burlac ,vizibil neserios .Pentru Marcela toate aceste cusururi nu aveau relevanţă.Apretată,corectă şI impecabilă până în vârful unghiilor se agita în jurul lor ,îi servea cu solicitutudine aşteptând ,de fapt ca măcar unul  dintre ei să rămână.Ceea ce nu s-a întâmplat.Piftia,sărmăluţele,amandinele şi mascotele nu au avut efectul scontat.Arătându-se peste măsură de atentă şi drăgăstoasă,Marcela ajungea la acel exces atât de detestat de bărbaţi,care deşi abia o cunoscuseră erau deja extrem de plictisiţi.De fapt era foarte evident că Marcela era ,,la vânătoare” ,aşa că după 1,2 întâlniri toţi dădeau bir cu fugiţii.

An de an mesele deveneau tot mai rafinate şI opulente.Încet,încet ,Marcela a juns la 39 de ani.Pragul celor 40 o îngrozea.Sigur,era vorba ,în primul rând de singurătate ,dar cel mai tare o întrista că tabloul idilic din visele copilăriei şi adolescenâei ei devenea tot mai de neatins.

În tot acest timp ,Margareta ,colega ei de birou ,avea o viaâă plină .Plină de evenimente ,de iubiri care durau mai mult sau mai puţin.Nu era niciodată singură.

Margareta era ceea ce s-ar putea defini ca fiind opusul Marcelei.Cocoţată pe tocuri cui,înalte,fardată,cu rochii mulate ,provocatoare ,atrăgea bărbaţii ca magnetul. Şi unde mai pui ,că în ciuda bogatei vieţi amoroase acum un an s-a şi căsătorit.

Dezamăgită în realizarea visului ei,într-o zi,brusc,Marcela a decis să schimbe strategia.Şi-a golit garderobul,iar în locul ,,costumaşelor,,terne ,mereu maro şi gri ,a îmbrăcat umeraşele în rochii viu colorate,cu decolteu adânc.Pantofilor cu toc jos le-au luat locul alţii ,cu toc czi şi vârf foarte ascuţit.Chiar şi lenjeria intimă albă ,de bumbac a fost înlocuită cu dantele fine ca spuma ,toate roşii şi negre.Părul castaniu a devenit un blond deschis,orbitor.Fard de pleape bleu,ruj sîngeriu,pleoape false.Şi astfel,renunţând la un model de viaâă pe care l-a construit cu meticulozitate încă din copilărie,Marcela i-a uimit pe toţi transformându-se radical.Dintr-o persoană mai degrabă neobservabilă,într-una ostentativă.

Şi din nou a cunoscut câţiva potenţiali.Mi-ar plăcea să vă spun că de data aceasta a mers,a avut noroc ,şi-a împlinit visul.Nu a fost aşa.Iat-o azi,la 50 de ani tot singură.Ce mai era de făcut şi nu a făcut?Unde greşise? În fond ce mare lucru îşi    dorise.” Există câte una care nu mişcă un deget ,şi i se aştern flori la picioare.Si eu…Sunt o femeie simplă,obişnuită,care nu am vrut decăt să am casa mea,copii.Un trai acceptabil.Aş fi stat la cozi,aş fi numărat fiecare bănuţ,aş fi muncit fără răgaz pentru ei.Aş fi trecut şi peste amorurile extraconjugale al bărbatului meu’’îşi tot spune Marcela.

Retrasă îşi petrece zilelele ocupate numai cu gândurile şi întrebările ei.A început să privească în jur cu ură şi răutate,ca un fel de fugă disperată de singurătate.

Deşi foarte obosită, Marcela nu reuşeşte să adoarmă.Fluturi multicolori i se zbat în faţa ochilor,gânduri şi imagini îi revin în memorie.Printre ele şi carpetele bunicii.Sub pleoape se adună lacrimile.

De Elena Oanea

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.0/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Carpetele, 8.0 out of 10 based on 3 ratings
  • mara mihai

    Meritai un premiu,sa stii.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • mara mihai

    Dupa parerea mea ai fi meritat un premiu.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)