eram la fel ca la început
murdar de vise şi complot,
cuvinte magice sau terne,
linişte, cauze complementare,
totul cădea ca o cărămidă.

corodarea timpului este o iluzie.

frica de calcarul iubirii
frica de plinul gestant.
eram la fel-
fără vreun fel
eram.

conştiinţa absurdului de început se pierde
se pierde cu mine, cu noi, cu toţi.
plecăm singuri, mergem ajutaţi
însă murim la fel de singuri.
eram la fel.
ca o placă de beton prefabricată şi liniştită
care lucrează împreună cu altă placă
până se contopesc abrupt într-un zid scorojit.

eram la fel, la început.
însă acum,
acum,
mă lovesc de mine ca de apus.

la revedere murire,
buna ziua nemurie

De Daniel Simion