Pictez cuvintele cu mainile batrane

Sunt orb si pictez cuvintele cu mainile batrane,
Sunt surd dar aud cand tu plangi,
Vreau sa te vad dar sunt uitat in adancul apei,
In marea involburata si sfiita de toate…

Pe podul cladit spre dragostea apuseana,
Care se clatina din cauza valurilor,
Eu inaintez sa pasesc prin furtuna,
Dragostea s-o ajung,sa fug din acea lume…

Tu-mi redai rasuflul dimineata,
Si alerg catre tine, mana sa mi-o cuprinzi,
Dar asteptarea este grea,
Si o parte din mine moare…

Precum timpul ce trece si doare,
Precum apa ce curge fara incetare,
Lin in valea cea pustie,
In timpul fara ca el sa mai vie…

Viata cade precum fulgii iarna,
Imi ascult inima infocata,
Stinsa de lacrimile pline de sudoare,
Precum Soarele incalzeste si plange peste mare…

Sunt un nebun care paseste pe strada ingusta,
Ramificata precum o Delta.
Cad intr-un pustiu al trecutului,
Si viitorul il uit…

In amurgul ochilor tai ma trezesc,
Si sufletul imi canta fericirea,
In intunericul marii suspinand,
Ca un cant despre iubirea ce pleaca…

Din apus imi strigi trupul sa vina,
Te vreau langa sufletul meu plin de vina,
Dar tu pleci catre o alta lume,
Si eu raman pe aici prin ruine…

Burlacu Carmina-Cristina