Seara târziu odișnuia să-și spioneze vecinii care uitau să tragă jaluzelele la ferestre. În seara trecută, la etajul 1 era un bătrânel care se uita pierdut pe geam(probabil isi aducea aminte cu plăcere de tineretile sale), mai sus era o fată ce stătea in brațele unui baiat iar baiatul bea dintr-o cană(probabil bea alcool ca sa-i treacă emoţiile, sau poate bea apa din cauza emoţiilor, fiind langa persoana iubită), la geamul de lângă, era o fetiță ce se alinta în brațele unei femei (probabil mama), lăsăndu-se mângâiată si pupată.

De multe ori se întreba  cât de intens poate să trăiască omul viața, cât de importante sau neimportante ar trebui să fie chestiile care să-l facă să plângă sau râdă? are  voie să plângă de emoții iarna uitându-se pe geam la ninsoare? are voie să vibreze la simțirea stropilor de ploaie pe piele? are voie să țipe în timp ce alergă vântul pe plajă ca un nebun cu picioarele desculțe? are voie să plângă de emoții la auzul valurilor mării înspumate? are voie să râdă de bucurie privind o anumită formă a norilor? are voie să râdă sau să plângă din nimic? E corect ca un om să aibă emoţii foarte intense din nimic pe când altul este piatră si nu-l emoționează în nici un fel nici măcar nașterea unei ființe umane în fața lui? E posibil ca un om să iși dorească durata vieții unui fluture iar altul a unui fluviu? Poate ca viaţa cuiva să constea doar în lucrurile palpabile? poate fi posibil ca un om să aibă și să-l intereseze doar asta? poate trăi omul fără sentimente si emoții? De ce un om fericit este considerat nebun? doar pentru ca are emoții mai intense? pentru că este alergic la plictiseală? De ce?din invidie? Poate omului să-i placă întunericul mai mult decât lumina? Poate un om să zboare iar altul nici măcar să meargă?

Îi plăceau discuţiile de genul acesta cu prietenii ei. Şi astfel de discuţii aveau loc sâmbătă noaptea, după club, când toţi aveau limba dezgheţată de la tărie iar locul preferat era plaja. Acolo parcă totul era magic şi asta nu din cauza alcoolului ci a zgomotului valurilor şi a lunii.

Nemurirea valurilor…cât de frumos sună asta…însă cât de imposibil pare nemurirea umană, animală …cea mai mare minune ar fii ca ea să se transforme într-un val ce s-ar lăsa condus de vraja brizei, ba nu, de către un vânt furios …ar fi un val imens ce ar spala nisipul…

Sau mai bine s-ar transforma în regina lună, nimic nu e mai mare decăt luna cu a sa splendoare…asta ar fi o minune mai mare…da, în lună trebuia ea să se transforme…l-ar inspira pe Eminescu şi toţi eminescienii..şi toţi îndrăgostiţii..şi s-ar reflecta în apă..probabil ar fi fost o lună narcisistă căci s-ar admira non-stop în apă, dar asta nu ar face-o mai putin lună, tot o regină lună ar fii, şi încă una perfectă..dacă s-ar transforma…şi ar avea atât de multe stele în jurul ei…trebuie să se transforme într-o lună de vară căci aceea de iarmă nu e romantică…

De Menai Vasilica Olguta