Dorinţe îngropate-n colţ de suflet

Am întrebat marea de ce te visez şi eşti mereu în gîndurile mele, iar ea s-a sinucis.
Vrea cineva să răzuiască nişte vară peste sufletul meu?
Am nevoie de nişte bule de dialog.Cuvintele mele se înghesuie în puncte de suspensie, iar clipele printre bagajul de fugă.Fugă către mare sau ocean. Vreau la mare.Acolo unde pe mal se sparg visuri şi unde ideile mele se vor scălda fără lacrimi.Vreau ca sufletul meu să devină lichid şi în el să se topească toate veşniciile, scăpînd printre coaste.Vreau să cunosc oameni noi, să beau tequila,Vodka, pînă la urmă orice, căci e tot alcool.Vreau să fumez, dorinţa asta mă copleşeşte de 1 săptămînă.Vreau să stau pe plajă, să umblu pe vîrfuri de vînt, să-mi parfumez sufletul, să învăţ mecanica inimii şi să primesc o felie de fericire. Să muşc din ea, pentru prima dată şi să mă simt împlinită.
Vreau să devin un înger deghizat în clovn,dar care nu a purtat niciodată o haină de om.Vreau doar o pauză de la viaţă, pentru că văd prea multă lume ce plînge pe metru pătrat.
Vreau doar 36 de milioane de îmbrăţişări,doar atît….
Doar o bucăţică de miracol acoperit de urmele parfumului de tine.
O bucăţică din tine la marginea mării.

P.S: Omoară-mă încet, iubite, în secunda dintre primul și al doilea fulger. aleargă-mă printre tunete și nori sfărâmați. conturează, cu degetul arătător, o inimă ce-a fost cândva iubirea noastră. demonii tăi se tem de furtună. demonii tăi încă mă iubesc. demonii mei se îndrăgostesc de alții. dar,oare, încă se mai tem de tine?

De Lenuţa Prohnitchi