Îl poţi recunoaşte relativ uşor,
chiar dacă, pesemne din teamă de nefiresc, umblă travestit în te miri ce,
în umbră, în lemn de sicriu, în umbrar, în lehamite, în apostol,
dar de cele mai multe ori în copil,
va fi însă trădat de nişte semnalmente lesne de observat:
în loc de papion el poartă zi şi noapte,
la bustul gol sau la pijama, un fluture,
cândva omidă,
şi e de o fudulie contagioasă din pricina asta,
astfel încât efemeritatea lumii pare, ca dracu’, neefemeră,
nu înţelege sensul expresiei „înainte vreme”, folosită de tatăl lui,
pentru că el însuşi e aşa,
clipă devenindă trecut adică,
şi e neîndemânatic ca un scamator paralitic
puneţi-l să facă pe clopotarul şi clopotele vor dăngăni aiurea, a vals,
sau pe vatmanul, şi tramvaiele se vor opri la răspântiile unde le-au murit
iernile caii, iar călătorii îl vor sudui necăjiţi pe Dumnezeu,
ori pe grănicerul la hotarul dintre lumi,
degeaba, va intra şi va ieşi cine vrea şi cine nu vrea, ca la cinematograf,
când se întâlneşte prin vreo piaţă cu unul de aceeaşi teapă
îşi zic, de-ţi vine să te prăpădeşti de râs, „majestate”,
contrar unor prejudecăţi nu se îndrăgosteşte niciodată,
pur şi simplu pentru că aşa s-a născut: amorezat,
iar singura sa iubită, mare cât toate celelalte la un loc,
e nevoită să ia forma iubirii sale
şi ea, ca un aluat cald, cuminte, o ia,
speriindu-se de imensitatea de Siberie a acestei iubiri,
îi reuşesc de minune doar înfrângerile, cărora le spune, simplu, „izbânzi”,
câteva plutiri aducând a căderi, tăcerile, sinuciderile,
şi se dă în vânt după aziluri cu faţade coşcovite,
dacă ar fi să-i faci o disecţie,
iar cei care au înjunghiat poeţi şi au eviscerat balene ştiu asta,
ai să găseşti într-însul, claie peste grămadă, alături de bărci şi de fuselaje putrede,
tot felul de lucruri fără rost,
ca într-un ceas imposibil de reparat,
unele din ele nebotezate încă,
pare anacronic ca un velociped sau ca un dirijabil făcut din piei de liliac,
el nu ştie de „laolaltă” decât ca rimă pentru baltă,
şi nici de înţelesul altor cuvinte comune,
eu n-am avut pentru studiul meu un poet, ci m-am folosit de oglindă, ca Vincent,
numai că, din dragoste de simetrie, mi-am lăsat ambele urechi la locurile lor…

De Mihail Soare