Ce vedem noi, privind în jurul nostru? Ce gîndim noi cînd vedem o bătrînică stînd în tăcere pe o bancă? Că e o bătrînică capricioasă… Că are o viaţă ne clară pentru noi, nesesizabilă percepţiilor noastre. Că are ochii goi şi reci? Care nu mai are nici un rost în viaţă? Cînd încerci să te adresezi la ea şi crezi că nu te observă, sau şi mai rău o eviţi tu. Dar totuşi ea te ascultă. Nu îndrăzneşte să te contrazică. Tu crezi că bătrîna nu mai e bună de nimic şi nu mai face nimic, poate ceva ce ar lăsa o urmă în urma sa. Iată ce crezi tu? Asta vezi tu? O zi din viaţa ei, care nu are nimic deosebit pentru a se întipări?

Deschide ochii. Tu nu te uiţi la bătrină. Eu am să-ţi zic cine e ea. Chiar dacă stă pe bancă, singură, în linişte ea încă e o fetiţă de 10 ani, care trăieşte cu mama şi tatăl, cu fraţii şi surorile sale, care se iubesc mult. O tînără de 16 ani, cu aripi şi vise, care dorea să-şi întîlnească iubirea vieţii sale. O mireasă care în curînd va înplini 20 de  ani şi căreia îi sare inima din piept de bucurie. Ţine minte jurămintele care trebuie să le facă. Iar acum ea are 25 şi ea are copilul ei. Care are nevoie de ea şi necesită ocrotirea ei. Persoană căreea îi de acum 30! Copilul ei a crescut repede. Ei sunt legaţi între ei, iubitori şi înţelegători. Iar în curînd fii ei au crescut şi au părăsit casa părintescă. Soţul ei îi este alături şî nui dă voie să se întristeze. Iar la 50 de ani iarăşi e înconjurată de copii. Iarăşi e cu copii şi cu soţ toţi înpreună aşa ca mai înainte. Întuneric sa lăsat asupra ei – soţul a decedat. Ea priveşte în viitor şi tremură de frică acum ea trăeşte pentru copii şi copii copiilor. Şi ea se gîndeşte la anii … la iubirea, care a avut-o. Acum ea e o bătrînică… şi viaţa e foarte crudă. În bătaie de joc, îi face pe bătrîni să arăte prost. Corpul înbătrîneşte, măreţia şi puterea trece. Iar acolo în locul cela e acum piatră, unde mai înainte era inima.

Dar în interiorul acestui corp lipsit de puteri şi ne ajutorat trăeşte o persoană tînără. Inima căreia iarăşi şi iarăşi de la bătăi pulsează … Ea ţine minte toate bucuriile, şi toată durerea. Şi ea iubeşte şi vede! În viaţa acesta ca mai înainte. Ea se gîndeşte la anii, care au fost atît de puţini, şi care au zburat aşa de repede şi cîte nu sa reuşit de făcut.

Eu sunt deacordă cu cruda realitate, că nimic nu se poate continua veşnic. Nemuritoare rămîn doar amintirile.  Deschideţi ochii voştri, oameni! Deschide-ţii şi priviţi. Nu e  o bătrînică capricioasă! Priviţi mai atent şi o veţi vede pe ea! Veţi recunoaşte în chipul ei o persoană apropiată. Care la rîndul ei a fost iubită, soţie, bunică.

Rămînem doar cu amintiri, cînd nu preţuim la timp ceea ce avem. Doar acestă bătrînică de apoi, vom ajunge şi noi … ce vom avea nemuritor? Amintiri? Vise? Speranţe? …

De  Budnea – Vameşu Stela