Lupta Stelara, partea I:
Lupta Stelara, partea I:
(din punctul de vedere al unui marin spatial)
“Fiule, promite-mi ca nu te vei urca niciodata pe o nava ca aceea”
Acestea au fost cuvintele tatalui meu cand eram mic, aveam doar 6-7 ani, si ca orice baiat pe vremea aceea, visam ca intr-o zi sa pot urca si eu alaturi de acei bravi marini spatiali.
Civilizatia umana intalnise o specia extraterestra la doar doua milioane de ani lumina, in galaxia “Andromeda”. Au devenit cunoscuti ca rasa numita Syrell, planeta lor numindu-se Syrellia. Aceasta rasa a parut pasnica, cu tehnologie inferioara, dar avand cateva planete colonizate si o forta militara impresionanta.
Dupa ani de pace, schimb cultural, si armonie intre rasele noastre, acest lucru s-a schimbat, deodata coloniile noastre au inceput sa fie atacate de acesti extraterestrii. Nu intelegeam nimic, emisarii nostri nu raspundeau iar spionii nostri erau disparuti.
Toate semnele aratau un singur lucru, urma sa avem primul razboi cu o specia extraterestra, insa ceva era diferit, soldatii lor devenise hibrizi de masini si Syrell.
Dupa 20 de ani de razboi, insa, parea ca umanitatea va iesi victorioasa, ramasese doar planeta lor de invadat iar mandrii nostri marini imbarcau navele cu zambetul pe buze si cu multimea de oameni sarbatorind pe strazile Terrei.
Dar asta se intampla cand eu eram mic, de atunci lucrurile s-au schimbat.
Dupa doar cateva luni, umanitatea a primit o veste cutremuratoare, intreaga noastra flota de invadare fusese distrusa de catre o alta specia extraterestra avand o tehnologie mult mai avansata.
Ulterior am aflat si de ce Syrell a decis sa ne atace, Krodd, extraterestrii mult mai avansati tehnologic infectase intreaga rasa Syrell, acestia devenind sclavii lor, fortati sa lupte razboaiele speciei Krodd.
Acum, privesc cum soldatii nostri imbarca un transport de marini B-30K, probabil cu scopul de a ajuta coloniile atacate de pe Marte III. De data aceasta marinii sunt tristi, iar in loc de incurajare, oamenii plang plecarea soldatilor, parca se duc la moarte.
Rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte, insa in curand si eu voi urca la bordul unei astfel de nave, pus in hibernare inter-spatiala, si trezindu-ma la 2 milioane de ani lumina fata de Pamant.
LA NAIBA ! Nu mai pot astepta ! E timpul ! E timpul sa lupt impotriva Krodd-ului ! Nu voi mai privi cum altii lupta pentru mine !
de tigey