Mergând pe drum privesc de colo încoace,
toţi deparcă stau pe ace,alergând şi urlând provocând dezastre,
trezindumi un sentiment de deja-vu,
suntem zombaţi motiv de a fi schimbaţi,inovaţi,
ci nu aruncaţi în peisaj şi simplu uitaţi ori remarcaţi.

Totul ce se face e o banalitate
aratată ca cauzalitate a naivitaţii,
preocupaţi de nimicirea timpului,
Apoi dezvoltarea ambiţii noastre să devenim ipocrizi.

Tocmesc sa mă crezi, caut un loc unde să
dezamorsez răutatea ,întruchipez blăjinătatea ,
manifestez dreptatea, înfăptuiesc libertatea.
Dar realitatea……..