Minuni…și câte elegii pierdute…
Minuni…erese aruncate-n mare…
Priviri nebune și gânduri străine.
N-am nevoie de nimic…doar de tine…

Razele soarelui îmi luminează fața,
Iar ochii-ah!-neputincioși maeștrii.
Ce văd.Și ce nu știu…
Că mi-e dor de tine…

Norii trec deasupra-mi si viața ta la fel.
Probabil.Și poate…Nu…E o prostie…
Dar…hai uita-te in jos…
La mine. Printre nori…

Mă vezi?Ah! Stih nebun…aș vrea, o clipă,
Bunicule, să mă strângi în brațe…
Tu ești departe, iar eu știu,
Că ești minunea din viața mea…

De Soare Iuliana