Fiecare vis măreţ începe cu un visător

În stol de pribegiri pe culmea înnegrită,
De-angoasă, clopote, tăcerea o colindă.
Castă fericire, iubire muribundă,
Te lepezi de-a dorului cărare dosită.

Şi şezi molatic pe culmea prăpastiei,
Ş-atingi cu capul zenitul speranței.
Şi-aştepți docil sarcastice regrete,
Nadârul cuprinzi în gânduri inerte.

Aştepți când lumea nu aşteaptă,
Speri când lumea-ți spune-n şoaptă:
“-Visul tău e stea care apune,
Visul nostru e stea care răsare.”

„-Degeaba ea răsare-acum,
Cand lumina o-nconjoară,
A mea de-abia adoarme-acum,
Când somnul o-mpresoară.

Dar când al tău luceafar nu se va aprinde,
De-a focului scânteie ochii-i va inchide,
Nu va arde-atunci o molimă-urzitoare,
Va arde focul unei visari mistuitoare”.

De Ene Carla-Maria

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 5.5/10 (2 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +2 (from 2 votes)
Fiecare vis măreţ începe cu un visător, 5.5 out of 10 based on 2 ratings
  • C.Ene

    Ar avea alt sens, nu mai mult sens.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Alina P.

    Nu mă pricep foarte bine la poezii… dar, din punctul meu de vedere (scuză-mă că îndrăznesc) dacă ai înlocui cuvântul “stol” cu “vis” primul vers ar avea mai mult sens.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)