Nimicite visele se sustrag din minte
atent privite, par a fi părţi din suflet
de toţi simţite , de puţini trăite …
Fără cuvinte se împiedică pe drum când merg
ar sta poate drept, dar nu stiu ce li se intâmplă ,
o renunţare cruntă , debarasare dură ,
călcate pe retină nu mai au lumină .
İnconştiente incă , atrase de fericire prevad binele
ocazia se pierde , departe de suflet lacrimi dau destule ,
deşi ele pleacă rămân încă urme
numite apoi regrete se dau dispărute
readuse în gânduri numai prin imagini…
Pătruns de multe nu poate face nimic
când ce a putut face a ignorat in timp
plăcut de ceilalti , dar nu si de sine
neîncurajarea vine , afecţiunea lipseşte
unite toate , să apară durerea se grăbeşte.
Trăieşti dar nu simţi , simţi dar nu trăieşti
când ele nu sunt de găsit ,
artist inghesuit in sfera sufletului
când spiritul a venit dar nu face nimic fără vis !

De Iulia Silver