Absurd privesc din nou spre noapte,
Sperând stupid să te ating cu şoapte.
Cuvinte zboară fără sens, încearcă…
prin fuga lor să te găsească.

Ochii stelelor iar sclipesc spre soare,
În lac întins de lacrimi negre,
Te simt uşor cum mă atingi pe braţe,
Ascuns în unda vântul ce bate.

În perna visului fără somn blând,
Cu suflet găurit încerc să prind,
Lipind în pazălul de amintiri
O clipă doar din forţa ultimei priviri.

Doar un cuvânt să fi lăsat în urnă
Să pot să-l sun la disperata-mi lună,
Tânjind căldura unor braţe strâmţi,
Amagind zorii următoarei dimineţi.

Întuneric văd prin pleoapa-mi îndoită,
Pe tine care pleci grăbit spre soartă.
Tiptil, constant dispari din lumea mea,
Zadarnic ţip, te caut, privesc zarea…

De  Cristin Adina