Într-o viață nescrisă,
Pe un vers negrăit,
Stă o amintire
Dintr-un vis șoptit.

Am visat că eram într-un vis –de- al meu
Și tot vedeam un chip – de-al tău
Ce mă privea și mă ardea
C-un sentiment nebun.

Și am vorbit, am șușotit,
Te-am ascultat în noapte,
Ne-am sărutat în asfințit
Și ne-am rugat în șoaptă.

Deodată te ridici și pleci,
Îmi spui că e târziu, si strig:
-Revino și mă iartă!
În van.

E o amintire vie
Ce n-o să mai fie,
În zori.