Poarta cerului s-a deschis un timp
Lăsând de-a lungul văii spre grădină-
Să cadă o ploaie de  cuvinte mici
Ce schimba-va  totul în lumină.

Se odihneşte frunza în noaptea albastră,
Copacii,îşi deschid sufletu-n răcoare ..
O floare intimidată acuma  lasă
Steaua să-i fie ocrotitoare.

Cu chip de zeu un înger îşi i-a zborul
În lungul  văii şi în ecoul serii
Gândindu-se la o modificare…
E greu de spus , dar oare primăverii?

Şi-acum, într-un peisaj fermecător se scaldă
A doua oara în acest deceniu
Triumfătoare  o liră se aco(a)rdă
Să de-a un greier ton la un solfegiu.

 

de Vaipan Emima