Valuri de vise în ploaie

Caut anotimpul regăsirii.Visez la o linişte sufletească pe care tu ai putea-o inunda cu cuvinte de dragoste.Unesc inima cu sufletul şi fac peste tot notiţe, degeaba. Nu mai sunt cea de cîndva şi nu mai iubesc lucruri pe care le iubeam atunci. Caietele şi muzica de atunci nu mă mai caracterizează.Nu mai aud cîntecul asurzior al ciocîrliei.Se pare că ea m-a părăsit, sugerîndu-mi să găsesc liniştea şi fără ea.Nu mai simt singurătatea. Ea s-a aşezat în colţul sufletului şi a capitulat pentru fericirea mea.
Totul îmi scapă printre degete, iar eu nu mă forţez ca să menţin ceva. Sunt slabă şi am nevoie de un ajutor. Ai acum şansa de a mă ajuta. Un moment bun zic eu, căci filtrul sufletului meu nu mai este aşa de dur ca mai înainte, acum din el picură iubire.Cea pe care tu o poţi lua şi păstra.O poţi păstra sau o poţi face mai puternică evoluînd alături de iubirea pe care mi-o poţi dărui tu.Dar pînă a ajunge la cascada de iubire trebuie să traversăm împreună multe prăpastii, dificil de trecut.
Mă bîntuie o linişte de gînduri pe care nu le pot aşeza pe rafturile lor, iar nişte reflectoare mă aşteaptă să se mişte spre alt punct al cortinei. Eu însă nu fac nimic. Eu aştept să sară cineva în ajutor şi să-mi risipească toate gîndurile rele. Te aştept.Tu, un suflet me nit pentru a salva umbra fericirii noaste .

De Elena Prohniţchi

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)